Educaţia românească între imperativul social şi infrastructura şcolară

În societatea actuală, în care cunoaşterea în toate formele ei are un loc primordial,  orice decident, indiferent de palierul la care se situează, trebuie să fie conştient că educaţia reprezintă condiţia sinequanon a dezvoltării, fie că vorbim despre o ţară, un judeţ, un oraş, sau o comună.   La nivelul indivizilor, trebuie să existe conştientizarea faptului că mediul concurenţial al prezentului şi viitorului nu mai are limite în spaţiu.  Aşadar, altfel spus, un absolvent de liceu sau de facultate dintr-un oraş din România va trebui să fie pregătit să concureze, spre exemplu,  de la egal la egal cu cineva care a terminat o şcoală în Franţa, Germania, Marea Britanie sau chiar SUA.  Pe o piaţă globală a muncii,  aflată  într-o dinamică permanentă,  nu se mai poate gândi sau trăi autarhic.

Fără îndoială, când se vorbeşte public despre tema educaţiei, probabil termenul cel mai des uzitat este cel de competitivitate, sau cel de performanţă.   Însă competitivitatea nu se mai poate raporta doar la nivel local, regional sau naţional. De aceea , una dintre provocările majore ale sistemului educaţional românesc o reprezintă realizarea unei educaţii competitive la nivel european şi internaţional.  S-a discutat mult în România post decembristă despre mijloacele prin care se poate ajunge la un astfel de deziderat.

Există, cred, cel puţin două componente ale unui sistem educaţional modern, performant.   Una este reprezentată de maniera în care factorul decizional de la nivel naţional  îşi asumă  definirea unui ,, comandament social” al educaţiei instituţionalizate , pe care apoi să-l disemineze în obiective clare pentru fiecare palier : şcoli profesionale, licee, facultăţi, masterate etc.   Din ceea ce observăm, nu putem spune că avem în acest moment în România un ,,  comandament social” dine definit. Totuşi, ca să fim drepţi,  constatăm că finalitatea educaţiei româneşti rezidă în formarea de cetăţeni conştienţi şi responsabili , care asumă valorile democratice, toleranţa şi spiritul civic.   Pentru aceasta  este nevoie, desigur, de cadre didactice motivate şi temeinic pregătite.

Cealaltă componentă este o  infrastructură  şcolară optimă .  Aici intră, evident, de la unităţi şcolare moderne, care să ofere beneficiarilor actului educativ confortul necesar , cu o dotare  racordată la tehnologiile de ultimă generaţie.    La acest capitol , deşi s-au făcut paşi importanţi, mai sunt foarte multe de realizat .  S-ar putea invoca – cum se şi face în multe cazuri – lipsa banilor. Este un impediment real , însă  care poate fi depăşit cu voinţă  politică şi capacitate administrativă.  La acestea putem adăuga şi sprijinul extern. Probabil puţină lume ştie că România a fost, încă din primii ani post decembrişti beneficiara unor programe de finanţare în domeniul infrastructurii şcolare din partea mai multor instituţii internaţionale, dacă ar fi să amintim aici doar Banca Mondială sau Banca Europeană de Investiţii.

Banca Mondială  a oferit numeroase granturi României pentru creşterea  calităţii serviciilor de transport ale elevilor, dar şi pentru reabilitarea unităţilor şcolare acolo unde este cazul.   În prezent, aşa cum aflăm de pe site ul Ministrului Educaţiei, instituţia îşi propune să realizeze într-o perioadă optimă de timp, cu asistenţă din partea Băncii Mondiale, o ,, Strategie pentru modernizarea infrastructurii educaţionale, în vederea prioritizării investiţiilor în infrastructura şcolară ’’.  Aşadar, fonduri ar exista,  suport tehnic şi financiar extern la fel, mai este nevoie credem noi de implicare . Implicare din partea autorităţilor publice locale, judeţene şi centrale.   Doar astfel vom putea să ne modernizăm şcolile şi , odată cu acestea, implicit comunităţile în care trăim.  Doar astfel nu vom mai fi puşi în posturile ingrate de a asista neputincioşi la prăbuşirea tavanelor pe elevi – cum s-a şi întâmplat din păcate -, sau la episoade de suspendare a cursurilor pentru că şcolile nu pot fi încălzite. Doar astfel, cel mai important lucru – confortul celor care frecventează şcoala românească – va putea fi asigurat, existând premise serioase pentru o educaţie competitivă.

Foto: Arhiva