Mai multe articole din rubrica "" ↑

Băi, voi sunteți nebuni?

Băi, voi sunteți nebuni?

Întrebarea din titlu nu pare a fi agresivă – ea este agresivă. Și se poate continua cu: aveți de gând să încheiați? Nu vă sunt de ajuns cei aproape 30 ani?!

Chiar așa. Oare mai putem să ne așteptăm la ceva bun? Eu, pe baza experienței acumulate spun răspicat: NU cu oamenii pe care îi avem nu se poate realiza nimic. Și nu mă refer strict la un anumit partid sau alianță, ci o fac având în vedere întreaga societate care decide și este trăitoare la acest moment în țară. Mulți dintre noi cei care știm ce înseamnă „regiunea Stalin” și minciuna pe față, realizăm că direcția spre care ne îndreptăm este una total aiurea. Și, din păcate acești „cârmuitori” nu dau semne de oprire. Mă gândesc în același timp la orice om normal care, dispunând de un capital minim, începe a-și construi o casă în care să locuiască el și familia lui. Dacă, spre exemplu, în timpul construcției materialele ce urmează a fi folosite, nu-i dau omului încredere, el, chiar cu un IQ sub mediu, apropiat de minim, ar opri contrucția și ar încerca să repare ce se mai poate sau chiar ar dărâma pentru a relua mai târziu, cu materiale și sprijin demne de încredere.

Ai noștri nu vor nici să constate, dar nici nu vor să se dea deoparte. Merg înainte cu mizeria de stat proiectat de niște oameni de nimic prin anul 1990, cu toată evidența nefuncționării lui în limte normale. Încă o dată: nu fac referire la PSD sau la PNL anume, ci la toți cei care s-au perindat la volanul administrației României de după 1989. Sigur că erorile în tot acest timp nu și le-au asumat niciunii dintre ei, deși ele se puteau vedea cu ochiul liber. Trebuie spus că de la început proiectanții Constituției aveau în vedere creerea unui stat care să nu difere prea mult de cel pe care tocmai erau obligați să-l abandoneze. A fost un fel de „ați vrut democrație? Lasă că vă facem noi o democrație care să vă iasă pe nas și urechi”. Și au făcut. Au creat exact instituțiile de care democrația se poate ușor lipsi. Pentru că au lăsat voit la voia întâmplării lucruri ce urmau să dea liber la tot felul de interpretări ce frizează bunul simț și insultă normalitatea.

Dar cu părinții legii fundamentale trebuie să termin. Au mai făcut și alții astfel de legi. Cu deosebirea că atunci când au constatat că ele nu duc unde trebuie, au procedat la schimbarea lor. A legilor fundamentale. Ai noștri, în ciuda evidenței cum spuneam, rămân blocați pe anacronismele din 1991 și merg în continuare cu statul păgubos moștenit unii de la alții. Ei iau în calcul doar problema lor personală și de grup. O atitudine demnă de vânzătorii de cai de prin târguri. Nimic nu pare să conteze pentru aceștia, înafara statutului lor de oameni de nimic. Adică niște haimanale pripășite prin București sau consilii județene și locale, cu unicul scop de a muta banii rezultați din taxe în bugete proprii. Și e foarte simplu. Nu trebuie facultate pentru astfel de acțiuni. Este nevoie doar de îmbrobodire permanentă a românilor. Și pentru asta trebuie să te naști dar să și acumulezi cunoștințe. Din mers.

Îmi amintesc prin anii 1990, când se înființase Garda finaciară. O mizerie de structură în cadrul unui minister de finanțe, echivalenta inspecției financiare din comunism. Sărmanii români, abia ieșiți din ateliere și uzine, încropindu-și cu câteva sute de lei o mică afacere, s-au trezit în scurtă vreme cu comisari de GF intrând în buticurile lor și cerându-și „dreptul” chiar înainte să li se prezinte registrul de casă. Cum acela era un OZN, micii dăruitoti de șpagă erau fericiți că scăpau cu câteva mii de lei îndesați în servieta comisarului, care pleca și el plin de sine cu treaba făcută dar și cu o impresie de „om greu” lăsată pe tejgheaua sărmanului fost muncitor de uzină. Care devenea la rândul lui un vehicol de promovare al comisarului. Inutil de adăugat faptul că banii trebuiau recuperați din vânzări de marfă neînregistrată, ceea ce putea duce în cazul unui alt prezumtiv control, inopinat de această dată, la o altă amendă sau, după caz…

Acesta este doar un mic exemplu de felul cum cel mai mic încerca să se opună mastodontului cu nume de bastard sovietic „Statul român”. Care avea în componență aproape fără excepție astfel de comisari. La toate nivelurile. Nerușinarea era una colectivă. Șefii știau foarte bine cu ce se ocupă comisarii, aceștia din urmă cu acces la datele financiare ale tuturor sereleurilor selectau după criterii rămase deocamdată necunoscute de cei ce urmau să fie „călcați” de ei. Vom putea spune că aceste mici aranjamente nu pot să influențeze economia mare. Poate că e așa, dar la alt nivel lucrurile s-au petrecut aproape aidoma. Dacă cineva cu bani din exterior era convins să investească în vreo fabrică din România, acesta, printr-un intermediar bine ales lua la cunoștință de așa-zisul „caiet de sarcini”, care obliga la unele chestiuni. Numai că, în caz că investitorului nu-i prea păsa de ceea ce va urma după ce devenea proprietar, făcea ce voia cu banii lui, iar dacă statul începea vreo acțiune în justiție contra sa, se făcea în așa fel încât juriștii statului, prin înțelegeri cel puțin „ciudate”, să piardă procese. Un document uitat să fie prezentat, o expertiză din care nimeni să nu înțeleagă nimic etc.

Încet, încet a luat ființă o clasă peste media de derbedei, care mai târziu, prin complicitate cu sistemul securistic, au pus mâna pe întreaga structură a statului român. Acum ne plângem că trăim cum trăim și dăm întreaga vină pe partidul ce este la guvernare acum, uitând cu totul ceea ce am primit de la cei care nu demult au guvernat cel puțin la fel de prost ca cei care sunt acum. Sau, mai rău, unii dau credit unor forțe născute moarte, deși și-au luat partea de țepuire cu un alt partid de același calibru, pe nume PPDD.

Sigur, ei nu se vor opri. Cine a văzut vreodată un câine fugărit de lângă măcelătie iar el să ia frica în așa fel încât să nu se mai întoarcă la ușa magazinului? De la politicieni sau derbedeii care ne conduc nu ne putem aștepta la vreo schimbare. Ei au totul în mâini. Se bat și ne asmut pe noi unii împotriva altora doar pentru a crea iluzia unei importanțe pe care am avea-o, ceea ce e fals. Au nevoie de noi în primul rând pentru a plăti taxe, iar mai apoi ca masă inertă de manevră.

Oamenii stau acum în stradă și strigă în speranța unei bunăstări care nu va veni niciodată. Atâta timp cât derbedeii de care spuneam nu sunt dați la o parte împreună cu cei din instituțiile pe care ei le-au conceput și le susțin finaciar din banii pe care noi îi plătim.

Minicuna stă la baza tuturor acțiunilor politice din țară. Vinovăția nereușitelor întotdeauna este în altă parte decât în cea în care ei acționează. În 1989, întregul popor și-a adus aminte că este creștin, cântau și se rugau pe străzi considerând că mâna cea bună a lui Dumnezeu a făcut în așa fel încât numărul celor omorâți să fie limitat. Acum, ascultând glasul unei politici corecte începem să acceptăm anormalitatea ca lege și deci o facem normală doar pentru că alții deja s-au pornit pe acest drum.

Derapajul este unul imens și, în aceste condiții, nu cred că ar trebui să ne așteptăm la schimbări în bine. Fără surprindere am citit despre cazul doctorului din Iași, senator al României care, exprimându-și public păreri cu privire la homosexuali, acestora le-au căzut invers și i-au intentat proces domnului Dănilă Leon la un institut creat complet aiurea. Se cheamă CNCD, în traducere: consiliu național (i-auzi, consiliu?) pentru Combaterea Discriminării. Vine cam așa: dacă eu spun unui criminal în serie: băi de ce tot omori tu oameni?, acesta, supărat, se adresează CNCD, care îmi va aplica o amnedă din care eu să învăț să tac. Pentru că domnului doctor, pe lângă care mulți dintre noi trecem cu multă reverență, i s-a aplicat o amendă de cca 2000 ron. Rămasă în executare după contestare. Delict de opinie. Ce să vezi ?

Acesta este statul român pentru care, în 1989, oamenii au murit. În fapt, și ei au avut delicte de opinie. Și să mai adaug faptul că toți cei care iau bani de la astfel de instituții își au baza serviciului în delictul de opinie din 1989. Din câte înțeleg, acesta este un organism creat în baza solicitării din partea UE, care are și ea unul de calibru mai mare cu sediul în Viena. Lângă Dunăre. Asta se cheamă „Agenția drepturilor fundamentale ale omului” – ca să știm unde ne vom adresa când se încearcă a ni se distruge fundamentele. Și mă întreb eu acum: dacă așa cum am spus la început, ni se bagă pe ușa din față atâtea anormalități prin șantajul UE încât ele să devină chestiuni normale într-o viitoare societate seculară în care noi vom avea singurul drept să tăcem, din cauză că suntem majoritari: Băi, voi sunteți nebuni?

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.