Bâlba-n fluier

A trecut ceva vreme de când „pana mea“ nu a mai gâdilat „fenomenul arbitraj“ (pentru că arbitrajul românesc este pe alocuri, uneori, chiar „fenomenal!“). Nu sunt un fan al Diviziei A (mă rog, Liga I) dar, totuşi, am văzut, ca tot omul pasionat de sport, ceva meciuri din primele două divizii, la Tv. Deciziile hazlii şi total aiurea ale arbitrilor m-au determinat să scriu acest articol. De dragul vostru şi, pentru uşurarea mea, cu sacrificiile aferente. Scriu cu creionul pe o foaie de mate’, dotat cu radieră şi ascuţitoare! Dacă tot vorbim de sacrificii… Asta pentru că mi s-a „bulit“ PC-ul, (clasic şi verificat) la momentul nepotrivit. Toate astea spre diperarea amicului ce va trebui să culeagă textul. Pardon, mon ami!

Dar să revenim, că a început să mă doară mânuţa. Să revenim la ale noastre, la divizia noastră „fantastică“ acompaniată de arbitraje „fantasmagorice“

Nu sunt pregătit să dau exemple ancorate în situaţii anume. Voi vorbi, de data aceasta, generic, fără argumentaţii cu date, cifre etc. Am ales varianta scurtă. La obiect! Catastrofalul arbitraj la care fac referinţă îşi trage seva bolnavă din „măruntaiele FRF“, adică Cca, mama arbitrajului ce este supusă FRF şi Ligii Profesioniste care, la rândul lor, sunt tributare intereselor ce aduc profit acolo unde trebuie, ca toată lumea să fie mulţumită. Vorbim de o lume nevăzută unde se învârt sume demne de industria numită Fotbal!

Greşelile de arbitraj, în marea lor majoritate, sunt omeneşti. Lipsa de experienţă, condiţia fizică slăbuţă sau psihicul labil. Iată trei vectori care pot fi dezvoltaţi, ramificaţi. Numai că apar greşeli suspecte în momente cheie, la scoruri ciudate şi-n partide speciale. Şi atunci, iertaţi-mi naivitatea, dar îmi permit să gândesc măcar în trecere la casele de pariuri ori la învestitorii nevăzuţi. Sper din tot sufletul să greşesc sincer şi necondiţionat. Să considerăm pista asta înfundată dar cu drept de… recurs.

Faptul că toate istituţiile de stat sunt conduse falimentar şi-n interesul partidelor ce şi-au numit miniştrii, bla-bla…, până la directori, este unul cunoscut, condamnabil dar indestructibil! No comment!

Scuzaţi, a fost un derapaj uşor necontrolat, gândesc ramificat, gen Napoleon; ideile mi se suprapun, interpun dar nu mi se impun. Punct!

Revenind şi revenindu-ne, şeful FRF, domnul Burleanu, dealtfel un orator fără bâlbe în discursuri şi conversaţii, unde nu-i străin nici de intonaţii de efect, este total gol de conţinut, etalând habarnimul clasic al unui conducător ce nu-i în domeniul lui. Fotbalul, la fel ca zidăria, are nevoie de meseriaşi. Clar! Domnul Burleanu nu-i meseriaş la fotbal. Şi atunci ce caută la conducerea FRF şi cum a ajuns acolo?

Când vom găsi răspunsuri la aceste întrebări, răspunsuri coerente, cinstite şi clare, tot atunci vom afla de ce arbitrajul nostru condus prin corespondenţă de un grec (?!!) este de toată jena.

Am să cam închei. M-am dezvăţat să scriu pe hârtie. Îmi urmăresc greu ideile. Sper la altceva, în numărul viitor.

P.S. Ora 14, sâmbătă 8 octombrie 2016. Am terminat articolul de faţă şi sunt străfulgerat de un gând. Astăzi, în preliminariile CM, se joacă la Tv. Armenia-România. Nu dau pronosticuri, numai că jocul se va desfăşura la Erevan. Şi când spui Erevan te gândeşti, nu?, la Radio Erevan! Sper ca rezultatul din această seară să nu ne includă în colecţia de bancuri a celebrului post de radio armean. Unul care chiar există în carne şi oase, ziduri şi ferestre. Amin!

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.