Ca la balamuc!

Puşcăriile şi celulele din aresturile preventive au ajuns, ca sumă a „personalităţilor”, un fel de azil de alienaţi. Dacă mi-ar fi spus cineva că vor fi încarceraţi pe bandă rulantă primari, oameni de afaceri influenţi, patroni de televiziuni, miniştri, chiar şi foşti premieri, alături de rude de-ale primarilor, oamenilor de afaceri, patronilor de televiziuni, ale minisştrilor sau premierilor (că doar era nevoie şi de un „paravan” de încredere), i-aş fi replicat acelui cineva că e… puţin „dus”. Şi, dacă tot e „dus”, i-aş mai fi spus că atâtea personalităţi pe „metru pătrat” nu găseşti decât prin casele de nebuni. Acolo stau, la „pachet”, nişte Napoleoni, nişte Ludovici, vreo doi-trei Hitleri, alături de vreun Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul, asta pentru a da o culoare autohtonă fenomenului.
Acum, în aceste vremuri, locatarii caselor de nebuni s-au mutat la DNA şi, de acolo, prin repartiţie, în arest preventiv sau condamnaţi. Până și sumele vehiculate ne duc în pragul nebuniei. Fie și dacă luăm ca bază de calcul acel 20% vanghelian, nu obişnuita „zeciuală”, la milioanele vehiculate date ca şpagă, cuantumul afacerilor era de zeci şi sute de milioane de euro. Gala Bute, cu cele două milioane de euro investite, sau cele 600.000 de euro deturnate cu prilejul Zilei Tineretului de către Monica Iacob Ridzi sunt simple brânciuri faţă de adevăratele knock-out-uri ale lui Vanghelie, Cocoş, Ştefan „Pinalty” etc., etc., etc… Vorbim de afaceri necurate de sute de milioane de euro, care au fost scoase la lumina zilei. Părerea mea este că la acestea mai putem adăuga alte afaceri de alte sute de milioane de euro, de care organele abilitate ştiu, dar unde dosarele sunt doar la început. Şi, dacă adăugăm alte afaceri, cu alte sute de milioane de euro, de care nu ştiu nimic anchetatorii (sunt sigur că există şi din acestea), avem adevărata dimensiune a jafului generalizat la care a fost supusă această ţară.
Păi, şi-atunci, cum să nu te simţi ca la balamuc? Cum să nu te cuprindă nebunia şi să-ţi vină să te caţeri pe pereţi când vezi că majoritatea beneficiarilor acestor şpăgi sunt cei care vin, din patru în patru ani, şi ne spun că vor binele. Al lor, nu al nostru, după cum observăm în rechizitoriile anchetatorilor.
Până la urmă, mă văd nevoit să-l contrazic pe marele Eminescu. Spunea poetul, în Scrisoarea a III-a chestia cu Ţepeş şi încheia: „Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni”. Vorba unei prietene: „Nebunii sunt afară, în libertate, la azil sunt bolnavi”. Ar trebui pedepsiţi doar puşcăriabilii, şpăgarii. Cum moda arderii pe rug e cam trecută, m-aş limita să le confisc toate averile, să-i văd cum trăiesc din salariul minim pe economie. Aşa, să înnebunească şi ei, nu numai noi, cei de rând.

Loading...
  1. Bun asa. Ne povestesti si de mânariile sefilor tai (fosti si actuali} , sau o lasam pe alta data ? Dupa ce vor fi vizitati de DNA? 🙂

    Raspunde

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.