În România, există pensii speciale pentru parlamentari, pentru primari, mai nou şi pentru infirmieri. Pensii anticipate, de boala şi la vârste mai mici pentru femei. În anul de graţie 2016, România are cu un milion de oameni mai mulţi pensionari decât angajaţi şi o serie întreagă de pensii acordate prin nerespectarea principiului contributivităţii, ceea ce creează diferenţe enorme între pensiile mici şi celelalte, „de sus”. Cum încearcă Germania să rezolve aceste probleme? Miercuri, cabinetul de miniştri al Angelei Merkel a aprobat proiectul de lege prin care pensionarii pot câştiga „combinat” până la adânci bătrâneţi, dacă vor şi pot. E vorba de aşa numita „pensie flexibilă”, care îi încurajează să lucreze chiar şi peste 67 de ani, vârsta standard de ieşire la pensie în Germania.
Cu câteva excepţii. Reforma sistemului de pensii din Germania, din 2013, prevede doar câteva categorii „privilegiate” care pot ieşi mai devreme la pensie. E vorba de femeile născute înainte de anul 1952 şi care au cotizat vreme de minimum 15 ani, dintre care 10 ani după vârsta de patruzeci de ani. Aceasta pensie se primeşte cu penalităţi şi este pe cale de dispariţie. Între 55 şi 60 de ani de ani pot ieşi la pensie piloţii, la 62 de ani se pot pensiona pompierii, gardienii de închisori, poliţiştii şi angajaţii armatei. La 63 de ani pot ieşi cei care au cotizat vreme de 35 de ani la asigurarea de pensie, însă cu penalităţi „pe veci”.
Penalităţile se aplică în cuantum de 0,3% pentru fiecare lună care precede vârsta normală de pensie. Vestea cea bună: reţinerile sunt plafonate până la un maximum de 18% din pensia cuvenită. Vestea cea rea: odată ce ai optat pentru pensie anticipată cu penalităţi, acestea se menţin şi peste termenul la care ai atins vârsta de pensie reglementată prin lege. Iar aceasta e o măsură prin care nu se stimulează opţiunea de pensie anticipată, care te costă binişor la buzunar, cât trăieşti.
Oricând poate ieşi în Germania la pensie o persoană care are un handicap de muncă total. Valoarea acesteia este în jur de 700 de euro/lună, însă examenele medicale care atestă imposibilitatea fizică sau psihică de a lucra sunt dure, repetabile în timp şi se încearcă recuperarea, cel puţin parţială, a celui handicapat. Dacă acesta poate lucra zilnic trei ore, situaţia se schimbă, iar cuantumul pensiei acordate, la fel. Pensia de handicap parţial există şi ea, se ridică la 492 de euro în Vest şi 423 euro, lunar, în Estul Germaniei. În acest caz, solicitantul trebuie să presteze cel puţin şase ore de muncă pe zi.
Străinii care au lucrat pe teritoriul Germaniei trebuie să dovedească o perioadă minimă de cotizare de cinci ani, pentru a avea pretenţii la pensii. În plus, pentru cei care cred în „pensia comunitară”, ea nu este unitară. În funcţie de anii lucraţi în fiecare ţară a Uniunii Europene, solicitanţii de pensie primesc bani după legile în vigoare din fiecare ţară: termenul de cotizare este diferit, vârsta la fel, banii se primesc separat, în conturi special deschise la bănci.
Un exemplu: o femeie poate primi pensie, să zicem la 61 de ani, cu minimum 15 ani de cotizare, pentru timpii lucraţi în România. În Germania vârsta ei de pensie este de 67 de ani şi minimum 34 de ani de cotizare. Calculul îl fac casele de pensii corelat, pentru perioada de studiu şi lucrată efectiv, însă fiecare pensie vine separat şi la timpul ei, după cum este acesta legiferat, în cele două ţări. Asta înseamnă că, teoretic, unei persoane care atinge vârsta de pensie în România, dar nu şi în Germania, îi pot rămâne neacoperiţi câţiva ani.
Similar se pune problema şi referitor la „multiplele ocupaţii” în spaţiul UE. Muncitorii mai tineri, care încă nu îşi fac gânduri de felul acesta, pot avea surprize nebănuite la vârsta apropiată de pensie, cum au avut şi emigranţii mai vechi, care s-au lovit de birocraţii şi legislaţii de pensionare diferite în ţările pe unde au lucrat.
Dar să revenim la noul proiect de lege din Germania. Ce face acum guvernul german, pentru a-şi stimula populaţia în vârstă să rămână activă? Propune extinderea acestei „flexi-pensii”, prin care suma anuală suplimentară pe care o poate câştiga un pensionar pe lângă pensie să depăşească 5.400 de euro pe an, cum era până acum.
Proiectul de lege prevede şi faptul că acelora care, din câştigul suplimentar, plătesc contribuţii la casa de pensii, să li se poată mări pensia gradual, în funcţie de sumele cotizate. Angajatorii acestor pensionari nu sunt însă obligaţi a plăti partea lor de contribuţii la asigurările de pensii.
Ministrul federal pentru probleme sociale, Andrea Nahles (SPD) va depune în această toamnă, în Parlament, un concept definitivat, referitor la această modificare legislativă. Potrivit publicaţiei Rheinische Post, noile reglementări referitoare la prelungirea ocupării pe piaţa forţei de muncă a pensionarilor ar urma să fie aplicate începând cu 1 ianuarie 2017.
Foto: Arhiva
Lasă un comentariu