Facebook nu votează în locul tău!

Pentru cei prea pătrunși de bunele intenții (rareori transformate în fapte) ale lumii virtuale: ar fi cazul să ieșiți din delirul acesta naiv, de tipul „uniți, salvăm”, până nu e prea târziu. Secretul pentru a-l învinge pe candidatul impostor nu e de găsit online, pe facebook, nici în protestele din piață. Nici măcar românii din străinătate nu-l dețin. Secretul, la îndemâna oricui, este unul și bun: cei ce n-ar vota în ruptul capului cu Ponta, dar nu-s convinși nici de Iohannis, să iasă la vot în 16 noiembrie! Aici nu mai este vorba de a alege ținându-ne de nas (cum am ales între Iliescu și Vadim sau între Băsescu și Geoană). Klaus Iohannis e departe de a fi un personaj politic infrecventabil, ia să nu mai facem atâta pe puriștii! Și mi se pare a fi o răspundere, totuși, mai mare să conduci un oraș (foarte pretențios, cum e Sibiul) decât să stai la cârma unei nave comerciale sau să copiezi, fără greșeli de ortografie, o teză de doctorat. Dl Iohannis s-a achitat de minune de administrarea orașului său! Întrebați sibienii (cca. 70% i-au acordat încrederea lor).

Dacă tot i-am pomenit pe românii stabiliți temporar în străinătate (sau pe cei cu dublă cetățenie), cred că s-ar cuveni făcută o oarecare nuanțare, în contextul isteriei actuale. Vorbim, în realitate, de numai 161,058 de români care au ținut să-și exprime acest drept constituțional în primul tur. Cu 70% mai mulți decât în 2009, însă nu suficienți. Nu o să mă alătur corului de imbecili care le contestă (mare-i invidia!) legimititatea votului („s-au găsit ei să ne decidă soarta”, „n-au mâncat salam cu soia” etc). Dar o să spun sus și tare: sunt prea puțini, din cele trei milioane estimate a trăi actualmente peste hotare, pentru a fi capabili să influențeze radical soarta alegerilor! O nimica toată, în condițiile în care scorul „competiției” dintre cei doi candidați rămași în cursă nu e deloc unul strâns. Dar poate că va deveni astfel, cu un mic efort…

E trist că cei ce populează Ardealul, Crișana și Banatul acceptă să stea la mâna (mila) concetățenilor plecați din țară în loc să iasă ei înșiși din case. În ultimele decenii, ne-am bazat cam mult pe expați, pe miliardele de euro trimise acasă, care au menținut pe linia de plutire o economie de hoție ce suferea, pe bună dreptate, de lipsa încrederii investitorilor. Ce ar fi ca noi, Ardealul, Crișana și Banatul, să mai și dăm, în sfârșit, tonul (și președintele) în țara asta? Să arătăm încă o dată, în ciuda refuzului repetat al celorlalți de a învăța: ce înseamnă lucrul bine făcut, ce înseamnă să nu stăm, ca alții, cu căciula-n mână pentru a primi penibile „ajutoare”, care lor le ajung fix până când își beau mințile – ca să voteze fără cap, așa cum vor baronii lor! Contribuția masivă pe care o avem la bugetul țării ne îndreptățește la o mai considerabilă implicare în împărțirea bucatelor.

Ardealul, Crișana și Banatul votează liber(al), nu cu baronul local, nu cu tătuca cel protector, incult, obez, făcător de fântâni arteziene cântătoare, plimbător de moaște și dătător de tunuri bugetare. Ardelenii, crișenii și bănățenii își aparțin doar lor înșiși. Sunt gospodari, sunt inventivi fără a improviza, sunt autonomi, nu ezită să-și ia soarta în propriile mâini. Din păcate, scârba de politica dâmbovițeană îi ținea în case în ziua votului. Nu și de data aceasta!