Hai România!

Dacă tot scriu acest material cu puţin timp înaintea startului partidei Grecia – România vă propun să vorbim oleacă despre HALUCINANTUL DUTE – VINO ÎN CARE SUNT ANGRENAŢI JUCĂTORII NOŞTRI DE TOP. Cei care se transferă pe bani mulţi „dincolo”, pentru a se reîntoarce aproape gratis la vatră, în controversata Ligă din România. Pleacă şi revin. Pleacă-n aplauze şi şuşoteli şi se-ntorc în alte şuşoteli şi aplauze. Ca într-o mare fâţâială, la prima vedere fără sens. Şi totuşi…Oare cluburile astea ce dau bani frumoşi pe încramponaţii noştri fotbaliatori nu au observat că marfa-i exagerat de perisabilă? Încep să cred că toată această brambureală are raţiuni financiare. Românii noştri AU INVENTAT FOTBALUL-PRAŞTIE, UNUL ELASTIC, în care revenirile bruşte sunt fireşti… Şi ca situaţia să atingă apogeul comicului involuntar, toată lumea pare a fi mulţumită! Putem breveta lejer despărţirile vesele de la aeroporturi, unde în acordurile uitatului şlagăr „NICI O LACRIMĂ”, ÎMBRĂŢIŞĂRILE DE ADIO VOR FI ÎNLOCUITE DE ACELEA DE RAPIDĂ LA REVEDERE! Nu vă strîmbaţi că fără mare efort am să vă dau şi câteva exemple.Bourceanu. Mare om, mare carecter. Rusescu, bijuteria Stelei, golgheter la zi. Papp, fundaş de mare viitor. Alexe, mândria oricărui dinamovist. Florescu, un număr 10 cu pletele-n vânt. Luchin, vână şi detentă. Chiţu, exponentul noii generaţii. Mai vreţi? Este prea destul şi atât. Şi, atenţie sporită, aici vorbim doar de cei repatriaţi. Am putea vorbi şi despre acea categorie de jucători ce nu a convins şi freacă de zor banca, te miri pe la ce echipe din vest sau aiurea. Dar toţi, absolut toţi, sunt CA TOŢI ROMÂNII DE ALTFEL, NIŞTE OAMENII MINUNAŢI. PÂINEA LUI DUMNEZEU, NU ALTCEVA. Avem noi, oare, vreo vină? NU! NU PUTEM AVEA DIN MOMENT CE SUNTEM EGALI CU EXCEPŢIONALUL. Numai că, vedeţi voi, nepreţuiţii prieteni, mare parte din jucătorii amintiţi în „joaca” noastră de astăzi sunt fotbalişti de echipă naţională. Care, vasăzică, treaba-i cam nasoală! Permiteţi-mi câteva întrebări pertinente: CUM POŢI ALERGA PE O COAJĂ DE BANANĂ ŞI CU PRIVIREA-N ALTĂ PARTE? CUM POŢI CONSTRUI CEVA CU NEREUŞITA-N SUFLET? CUM POŢI STRUNI ELASTICITATEA UNEI PRAŞTII? Pînă la urmă au fost trei în una. Oricum se poartă… Stop joc! Peste un ceas şi jumătate tre’ să-nceapă meciul nost’.
P.S. DUPĂ CE MI-AM RECITIT ARTICOLUL, OPTIMISMUL MEU VIS-A -VIS DE MECIUL CU GRECII ÎI CAM… PRAŞTIE. NU L-AM AGREAT NICIODATĂ ŞI NU-MI PLACE PIŢURCĂ, DAR, ŢINÂND CONT DE CONTEXT, MINUNAT FIIND DE ALTFEL, CA TOT ROMÂNULTREBUIE S-O SPUN: BAFTĂ PIŢI!

Loading...

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.