În problema pipăielilor de la Köln

Femeile de la Köln si Hamburg au fost pipaite de refugiati. Teama se vinde bine. O vinde mass-media in goana dupa rating, o vand politicienii in chip de trompeta pentru interesele lor politicianiste, sau ale unor industrii aducatoare de profit. Teama care ne intra sub piele e fata de teroristi. O teama edulcorata se manifesta fata de refugiati, ca islamisti si potentiali agresori. Oameni de alta religie, oameni altfel. Modul lor de viata e considerat retrograd, emanciparea femeii lasa de dorit. Mai nou, teama a fost exportata pe taram sexual, caci in noaptea de Anul Nou „barbati negri si musulmani” si-ar fi intins labele peste masura, violand spatiul vital feminin.

Refugiatii din tarile in care Vestul a provocat si a tolerat razboaie care nu se mai termina sunt noul bau-bau al Europei, iar curentul mainstream de opinie pare a fi dirijat tot mai mult impotriva lor. Am trait anii 90 in Germania si pot sa spun ca aceleasi isterii colective si politicianiste s-au manifestat si atunci impotriva „valului de salbatici din Est“, printre care si sute de mii de romani.

Diferenta fata de momentul actual este ca isteria s-a europenizat si ca, daca este sa folosim termeni din criminalistica, romanii au devenit, din victime, calai. Intr-atat de virulente sunt unele luari de pozitie ale unor postaci si politicieni „rezervisti“, dar mai activi pe sticla ca niciodata.

Am ascultat si citit sute de argumente ale comentatorilor, pentru care Romania trebuie sa spune NU cotei europene de refugiati. M-am intrebat, totusi, de unde atata vehementa de negatie a cetatenilor unei tari, pana acum ocolite de valul de oameni tineri, batrani, femei si copii, care la un moment dat si-au luat lumea in cap.

M-am intrebat de unde atata vehementa la romanii care „au spart“ Zidul Berlinului, la inceputului anului 90, navalind cu sutele de mii in Germania, in cautarea azilului politic si a unei vieti mai bune decat in comunismul pe care l-au rabdat. Raspunsul este, probabil, necunoasterea.

Cati dintre tinerii care ies la lupta cu baionetele vorbei anonime pe net stiu ce s-a intamplat atunci cu romanii, cu polonezii, iugoslavii si albanezii veniti in Germania? Probabil ca putini. Realitatea sta insa asa.

Cand solicitantii de azil din Romania si din Albania au descoperit raiul magazinelor foarte putin pazite din Germania de atunci, blugii expusi au fost legati cu lanturi, tigarile inchise, pantofii de pe raft desperecheati si au fost create foarte multe locuri de munca pentru detectivi. Casele, bijuteriile si bancomatele brusc n-au mai fost sigure, caci bande organizate de spargatori „azilanti“ operau intr-un fel care i-a luat prin surprindere pe nemti.

Cate bordeie, atatea obiceie, se zice. Iar furatul a ramas una ditre tarele de comportament al multor romani pana in ziua de azi, in tara lor proprie si pe teritoriu largit, european. „Criminalitate de vitrina“ i s-a spus furaciunii perpetuate pe care o practica, pana in zilele de azi, unii conationali ai nostri cu care nu ne mandrim.

Insa si acest gen de criminalitate provoaca teama cetateanului onest, care se teme de portofelul, de casa si de bunul lui. Teama s-a infiripat si in firme, care au evaluat dublu sau triplu pana a angaja un roman, data fiind faima negativa care s-a creat. Nici de la traficul de persoane, de copii adusi la cersit si de femei duse la produs, cetatenii romani nu s-au dat inapoi.

Zilele trecute, cateva sute (poate o mie) de refugiati au fost subiect amplu de presa si in disputele politice germane si internationale, caci ar fi agresat sexual cateva zeci de femei. Intre timp, reclamatiile au ajuns la 380. Politia germana are, pana in clipa de fata, 16 suspecti, un barbat retinut a fost din nou eliberat. Seful politiei din Koln a fost insa suspendat, cu perspective de pensionare anticipata, pentru ca nu ar fi gestionat situatia. Feminismul din metropolele germane a ajuns la apogeu, la proteste „in nud” si cu pancarte pe care scrie:„Nici in piela goala, nu suntem vanat”. http://www.bild.de/regional/koeln/protest/moire-nackt-vor-dem-dom-44068454.bild.html

S-a intamplat de Revelion, cand petardele, sampania si euforia din pragul Noului An au fost insotite de excesele aferente evenimentului, inclusiv la gara din Köln si pe Reeperbahn (strada distractiilor si a prostitutiei din Hamburg). Este neplacut, condamnabil si poate chiar infricosator ca femeile Vestului, femeile Germaniei (de orice natie vor fi fiind ele) sa fie inghesuite, pipaite si poate chiar jefuite de barbati negri si musulmani. Probabil ca la fel de neplacut ar fi fost ca fapta sa fie comisa de conationali de-ai lor. Cand faptasii vor fi prinsi, implacabila justitie germana isi va face datoria si in aceste cazuri.

Insa pot spune ca atat la revelioane in strada, cat si la traditionalul carnaval din februarie de la Köln, cat si la Love Parade de la Berlin, pudoarea femeilor in extaze pe strazi n-a fost niciodata asa de mare ca acum. E doar o constatare, nicidecum o pledoarie pentru desfrau.

Acum insa, derapajele de comportament ale unor barbati (prezumtiv refugiati) au fost atat de intens mediatizate, incat isteria colectiva a ajuns la apogeu. Orice motiv pare bun, in a se forta gestionarea unei probleme care nu mai poate fi gestionata ca pana acum. Evident, este vorba de stavilirea valului de refugiati din Orientul Mijlociu, unde „dracul si-a bagat coada“ si razboiul nu mai are sfarsit.

Potrivit cifrelor oficiale ale Oficiului pentru Migratie si Refugiati, 476.649 de cereri de azil politic au fost inregistrate in anul 2015 in Germania. E o cifra record, depasind-o pe cea din 1992, cand 438.191 de oameni au cerut azil in Germania. Diferenta de 28.000 nu este totusi atat de mare, incat Germania sa nu o poata gestiona. Si o va gestiona. Incet, sigur, nemteste, conform legii si statului de drept, cu refuzuri de azil si expulzari ale celor „nejustificati”.

In 1992, tot razboaiele au provocat afluxul mare de refugiati din Germania. E vorba de razboaiele din fosta Republica Iugoslavia, care s-a spart ducand la conflicte teritoriale si interetnice (uneori pe fond religios). Pana in ziua de azi, solicitantii de azil din tarile fostei Jugoslavii si din Albania vin in Germania cu sutele de mii. Doar in anul 2015, dupa Siria (35,9%) se situeaza Albania (12,2%) si Kosovo (7,6%). Peste 9.000 de refugiati au venit din Macedonia si 16.700 din Serbia, o tara care azi-maine este in UE.

24 de ani mai tarziu, adica in anul de gratie 2016, UE se trezeste in fata unei probleme pe care n-o poate gestsiona. N-o pot gestiona nici SUA, caci altfel ar fi facut-o demult. Ultimul dictator vizat in cadrul „primaverii arabe“, presedintele Siriei Bashar al-Assad, nu se lasa dus (cum au fost presedintii Egiptului, Irakului, Tunisiei) si este sustinut de rusi. Primavara araba s-a poticnit la Damasc. De acolo, dupa un razboi civil de aproape cinci ani, a venit „miezul“ problemei, care nu poate fi rezolvata in paradigma de pana acum.

Probabil ca inteleptii Europei si ai Americii nu s-au gandit ca razboiul produce exoduri pe care nu le pot controla. Iata insa ca acestea s-au produs si se vor mai produce, intorcand mai ales regulile Europei pe dos. Suntem intr-o schimbare de paradigma, cand culturile se ciocnesc si vor provoca mult mai mari valuri decat cele ale unor „tandreturi“ gen Köln. Sunt iminente ale unei situatii exceptionale, care isi va gasi rezolvarea ei.

Germania isi face treaba, primind refugiati in virtutea conventiilor internationale pentru drepturile omului si stiind, in virtutea unor experiente trecute, ca statul de drept german isi va face treaba si dintre refugiati va ramane cine poate si cine este acceptat.

Romania inca se lupta cu un NU xenofob de principiu, cu teama de necunoscut si de lipsa de experienta in a gestiona, la o adica, cele cateva mii sau zeci de mii de refugiati care ii vor fi repartizate. Poate ca n-ar fi rau sa ceara sfaturi institutiilor germane, cum sa procedeze in asa fel incat acesti straini, eventuali doritori sa ramana o vreme in Romania, sa fie tratati ca oameni la greu, ca oameni care se vor, poate, integrati, si nu ca inamici buni de pus dupa zabrele si putati cu lesa prin targ. Iar de la UE, in sensul primirii si integrarii, se vor primi si bani.

Foto: Captura youtube