Între umilinţă şi inconştienţă

Adesea luăm decizii care privesc viața noastră fără a ține cont de cele mai elementare noțiuni de prevenție sau de autoapărare. Am ascultat astăzi un prieten care a avut parte de un episod care se încadrează în categoria din titlu.

În baza unor promisiuni venite de la cunoștințe mai vechi, omul s-a angajat la o firmă din nordul Italiei ce administra un camping. Ceea ce el trebuia să facă acolo este specific la majoritatea românilor care aleg să-și ia lumea în cap, sătui de „binele” din țară. În schimb, ce a găsit omul acolo sfidează orice normă universal acceptată inclusiv de lumea a treia.

Pe scurt, condițiile oferite de administratorul campingului ar face în România obiectul unui dosar penal în urma căruia s-ar alege cu mulți ani de veghe. Deși zona este împânzită cu cel puțin 3 specii de animale care pot provoca moartea instantaneu (vipere, scorpioni și salamandre) nu există nici un fel de tăbliță avertizoare cu privire la pericolul dat de prezența acestora. Nici măcar în apa lacului unde se scaldă copiii alături de viperele de apă. E un fel de „scapă cine poate”, sau cine are șansă. Din cele spuse, șerpii sunt peste tot, de multe ori pătrund și în apartamentele puse la dispoziția turiștilor. Acolo lucrează și câțiva români, care pentru câteva sute de euro se expun zilnic printre aceste animale. Sunt puși uneori chiar să-i scoată din locurile reclamate de turiști, atunci când animalele le tulbură sejurul. Sunt convins că autoritățile italiene cunosc aceste probleme, dar nu-mi imaginez cum pot da autorizații de funcționare unor astfel de prestatori de servicii. „Să dai cca. o mie de euro pentru o săptămână și să te trezești dimineța cu o viperă pe cearceaf poate fi dorința cea mai mare a unui olandez sau neamț care mai face și câteva mii de kilometri, nerăbdător să ajungă în paradisul promovat de agențiile de turism pe bani grei.”

Aceste rânduri nu au darul de a face reclamă negativă cuiva (N-am scris despre ce stațiune este vorba), ci doar încercăm să tragem un semnal de alarmă pentru cei ce se grăbesc să dea curs unor oferte de lucru în țările mai bogate fără a se informa decisiv cu privire la condițiile de mediu. Pentru cei intersați (chiar și autorități din România) pot contacta redacția, de unde vor primi amănunte.

Cu ani în urmă, un păianjen uriaș din specia văduva neagră a reușit să umple drumul Constanța București iar jurnalele de știri începeau fără excepție cu acest păianjen.

Acum, stau și mă întreb de ce fug românii aiurea? Răspuns scurt: să facă bani. Dar de ce nu pot face bani în țara lor? Pentru că alții s-au gândit mai demult să-i pună pe drumuri. Cum? Prin creerea unui sistem așa zis democratic, dar care să continue să adâncească diferențele dintre oamenii de condiție medie și ceilalți care își spun politicieni, sau demnitari.

Cred că totul pleacă de la invenția numită Constituție. Pe care unii șmecheri au gândit-o doar în folosul lor. Câteva întrebări:

1. Ce nevoie au românii de președinte?
2. Dacă e republică parlamentară de ce mai avem încă o putere la Cotroceni?
3. Care este rostul real al unei Curți Constituționale? Pentru că până acum nu reușim să-l deslușim.
4. De ce ne-am făcut vasali puterilor care ne-au abandonat în secolul trecut de două ori cel puțin?
5. De ce am renunțat așa ușor la capacitatea noastră de apărare?

Mai sunt și altele și cam toate țin de trădarea interesului național în favoarea unei bande de infractori încă nedovediți.

Încerc un răspuns care acoperă cam toate întrebările.

Politicienii sau șmeceherii de după 1990 au avut și mai au nevoie de o mână lungă pentru a-și duce planurile la capăt. Au dat legi și hotărâri doar în favoarea unor grupări restrânse care au luat din bănci bani pentru a plăti ceea ce unii numeau „o grămadă de fier vechi” pe care au exportat-o iar cu banii încasați au returmat creditele precum și comisioanele către foștii și actualii hoți, ce devin prin trecerea timpului tot mai greu de dovedit. Necazul cel mai mare este că dacă va exista vreunul cinstit și va vrea să facă ceva pentru țara asta va fi foarte greu să treacă de bariera „toți sunt o apă și-un pământ”. Și oricum va convinge mult mai greu decât o fac cei cu gura până la urechi dar deja foarte experimentați în păcălirea românilor.

Iohannis este unul dintre cei nou veniți în clubul celor vechi și este gata să pună umărul la consolidarea unui stat român mai slab ca oricând. Este în stare să cumpere statutul de primă doamnă cu cine știe ce lege înapoiată de la promulgare.

Rezolvare nu poate fi decât una singură: Resetarea întregii țări. Ceea ce nu se poate face decât în visele noastre. Generația touch „va atinge” probabilitatea inventării unui sistem capabil să pună mai multe filtre spre reprezentare.