Mai multe articole din rubrica "" ↑

Marcel Coraş. Teză de faliment

Nu l-am văzut jucând, decât prin intermediul unor imagini de arhivă televizate când şi când. Nu a fost unul dintre marii atacanţi ai României, ci unul de un nivel mediu – dacă mi se permite comparaţia – un fel de Jerry Gane mai masiv. Dar nu despre calităţile sale de golgheter este vorba de aici. Ca jucător, am înţeles că a fost un bun partener şi prieten cu Mircea Sandu. Poate de aici i se trag unele metehne.

Când am apărut şi eu să dau cu pixul prin presă, Marcel Coraş avea o funcţie oficială la UTA. La acel nou proiect care a plecat atât de bine, cu Nicolae Bara şi Sandu Ion ca investitori. „Dulapul“ era văzut ca persoana de încredere a omul de afaceri arădean. Ştiţi că aceea jucărie s-a stricat mult mai repede decât ar fi trebuit, chiar dacă sumele de bani investite de ambii patroni au fost considerabile. La un buget de şase milioane de euro, cât a avut UTA în aceea perioadă, rezultatele au fost dezastruoase. S-au perindat foarte mulţi jucători în aceea perioadă la clubul arădean, unii care au venit, au semnat, au luat banii şi cam atât. Sunt multe poveşti spuse de oameni care au fost atunci implicaţi în viaţa de zi cu a zi a echipei. Mulţi care spun – bineînţeles, doar neoficial – că s-au tras comisioane substanţiale de către oficiali ai clubului. Schema era una destul de simplă, un impresar venea şi propunea un jucător, se înţelegeau pentru un contract, pe acte era trecută o sumă mai mare, iar diferenţa de bani era împărţită între agent şi un oficial. Sigur, nimeni nu vrea să recunoască acest lucru oficial. Pentru că aşa e fotbalul românesc. Cu toţii ştim multe, dar nu facem nimic concret.

După perioada UTA, Marcel Coraş a trecut la Gloria. Unde a avut parte din nou de un buget acceptabil. După câteva sezoane de Liga a treia, echipa a ajuns de doi ani în fotbalul judeţean. Iar în această perioadă trece prin momente grele, spectrul desfiinţării plutind deasupra celui mai vechi club de fotbal din Arad. Nu cred că Sandu Ion nu ar avea resursele financiare de a ţine o echipă în liga a patra. La finanţele sale, ar putea să susţină un club decent chiar şi în prima Ligă. Problema pare să fie însă în altă parte. La birouri, mai exact. Acolo unde, coincidenţă sau nu, Marcel Coraş este şeful suprem. Care taie, desface, adaugă, mai pune, mai scade. Nu ştiu dacă fostul jucător al UTA-ei şi al Sportului Studenţesc este de vină pentru situaţia actuală a clubului. Dar că e prea mare coincidenţa că două cluburi la care a activat au ajuns în prag de faliment. Unul s-a desfiinţat, celălalt îşi prelungeşte agonia de la o sâmbătă la alta. Sunt mulţi oameni în fotbalul arădean care spun că totul ar fi mai bine dacă anumite personaje cu state vechi s-ar retrage din acest peisaj. Pentru că sunt toxici. Nu ştiu dacă e vorba şi de Marcel Coraş. La fel cum nu ştiu dacă dânsul şi Dorel Cura au evoluat vreodată în aceeaşi echipă. Cert e că acest duet a fost implicat în falimentul financiar al unor borne importante ale fotbalui arădean, AJF, UTA şi acum Gloria. Fiecare pe culoarul lui…

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.