Un produs banal pe care îl folosim cu toţii poate deveni un adevărat pericol pentru sănătate. Femeile şi copiii sunt cei mai expuşi.
APC lansează Campania naţională de informare şi educare „Să învăţăm să gândim în termeni chimici”. Studiile realizate de APC au scos în evidenţă încărcătura chimică ridicată a multor produse alimentare şi nealimentare. Copiii şi femeile gravide reprezintă categoriile de consumatori cele mai expuse şi vulnerabile la substanţele chimice din produsele destinate satisfacerii nevoilor de bază. Detergenții sunt produși realizați prin sinteză industrială, având o alcătuire asemănătoare cu cea a săpunurilor. De aceea, ei sunt agenți de spălare și curățare,modificând tensiunea superficială a soluției de spălare. Detergenții au o putere de spălare superioară săpunurilor pentru că includ aditivi (tenside, acizi, baze,enzime) cu rol de substanțe curățitoare active, capabile să ajute la îndepărtarea diferitelor forme de murdărie.
Ce conţin detergenţii? Unele dintre cele mai cunoscute molecule de sinteză aplicate în producția de detergenți actuali sunt: dodecilbenzensulfonatul de sodiu, dodecilsulfatul de sodiu(SDS), centrimoniu bromură, centrimoniu clorură etc. În compozițiile detergenților moderni se disting două categorii de componente, componente de bază: surfactanți (substanța activă de bază), abrazivi (agenți pentru îndepărtarea impurităților solide de spălare), acizi (pentru îndepărtarea impuritățile solubile în acizi, cum ar fi calcarul; frecvent se folosesc: acid citric și acid acetic), baze (pentru îndepărtarea de grăsimi și uleiuri prin acțiune alcalină), înălbitori (compuși oxigenați ai clorului, cum ar fi hipocloritul sau peroxidul de hidrogen în substanțele de albire pe bază de oxigen), enzime (amilaze –pentru amidon, lipaze – pentru grăsimi, proteaze – pentru proteine);-alte componente, care pot fi prezente în detergenții cu acțiuni suplimentare care sporesc efectul componentelor active sau provoacă efect optic ori imprimă mirosuri distincte: excipienți (pentru condiționarea produsului și conservarea acestei stări), agenții pentru dedurizarea apei, parfumuri, înălbitori, antipoluanți (care ajută pentru a preveni sau pentru a reduce poluarea), polimeri speciali, cum ar fi copolimeri stiren – acrilat (care îmbunătățesc curățarea covoarelor cu șampon – după evaporarea apei, acești polimeri formează agregate pulverulente ale particulelor de murdărie, care pot fi îndepărtate comod de pe covor) etc.
La nivelul specialiștilor, se disting două categorii de substanțe active (surfactanți) pentru produsele de spălare: pentru piață (commodity surfactants –engl.) și profesionali (specialty surfactants). Primele au evoluat în deceniile trecute și lista lor e fost relativ definitivată în decadele 1970 și 1980; surfactanții profesionali sunt în plină reînnoire, apărând mereu alte și altesubstanțe. Surfactații din clasa commodity cel mai mult cunoscuți și folosiți sunt: săpunul, alchil benzenul sulfonat liniar – LAB, derivații alcoolici. Actual, producătorii de detergenți au posibilitatea să aleagă dintr-o ofertă careconține cel puțin 15 tipuri de surfactanți. Evident, cei mai scumpi se produc încantitate mai mică, iar marea producție de detergenți se bazează pe surfactanți maiieftini. O listă a celor mai cunoscuți surfactanți, într-o ordine descrescătoare aprețurilor (dar crescătoare a cantităților de producție), se prezintă astfel:betaine, oxizi de amine, poliglucozide alchil, sulfat alchil, alcool etoxilați,alchil fenol etoxilat, eter sulfat, alchil benzen sulfonat liniar – LAB, săpun. Raportul de preț între un surfactant din capul listei (oxizi de amine, poliglucozidealchil) și altul din finalul listei (LAB) este de cel puțin 2:1. „Față de aceste aspecte, ar fi normal ca pe ambalajele detergenților să fie indicat nu doar tipul substanței active, ci și denumirea; or, produsele comercializate pepiața românească conțin informații la nivelul tipului de surfactant (majoritatea indică: surfactanți anionici, care, așa cum s-a arătat mai sus, spală bine, dar sunt poluanți)”, spune prof. univ. dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.
Cum alegem un detergent? La finalul anului 2015, consumul de detergent în România era unul din cele mai scăzute din Europa, cu un nivel valoric de doar 40 lei/loc., estimându-se o creștere viguroasă a pieței în anii următori, îndeosebi a segmentului detergenți lichizi, care ar urma să reprezinte cel puțin 10%. Detergenții intră, alături de săpunuri, în compoziția produșilor de spălare granulați ca substanță activă. Detergenții granulați destinați scopurilor menajere conțin până la maximum 40% substanță activă, restul componentelor au scopuri distincte: dedurizarea apei, agent de înălbire pe bază de oxigen activ, enzime,produse pentru parfumare, antispumanți. O spălare eficientă presupune să se aleagă cel mai potrivit detergent pentru categoria de materiale ce trebuie curățate și cel mai potrivit program de spălare (dacă spălarea se face cu mașini de spălat), luând în considerare următoarele principii:-pentru materiale celulozice naturale (rufe albe din bumbac) cu pete de grăsime sau proteine, cel mai potrivit este un detergent care să conțină enzime și agent de înălbire pe bază de oxigen activ, iar programul de spălare trebuie să fie mai lung, cu fază de înmuiere; enzimele degradează grăsimile și proteinele facilitândspălarea, dar procesul presupune un timp de spălare mai lung;-rufele colorate se spală cu un detergent care conține substanțe protectoare pentrupigmenții și coloranții din produsele supuse spălării;-materialele textile sensibile (lâna, mătasea naturală etc.) nu se spală cu detergenții care conțin enzime, pentru că lâna și mătasea sunt proteine care ar aveade suferit din cauza enzimelor;-detergenții pentru mașinile de spălat trebuie să aibă o capacitate de spumarelimitată, dat fiind volumul limitat al cuvei de spălare, deci trebuie folosițidetergenți care conțin antispumanți.-produsele de curățare cu alte destinații menajere decât spălarea produselor textile, așa cum sunt detergenții pentru vase / geamuri / pardoseli / instalații sanitare etc. trebuie săaibă o bună putere de spălare, concomitent cu o bună capacitate de îndepărtare prin clătire facilă.
În privința etichetării detergenților, Regulamentul Uniunii Europene CE 648/2004impune ca, privitor la etichetarea detergenților menajeri, să se menționeze toate substanțele de conservare, ca și alte 26 de substanțe considerate alergene din compozițiile așanumitelor „parfumuri“ (substanțe de parfumare a produselor decurățat), când proporția masică depășește 0,01 %. Scopul menționării acestor informații este acela de a da posibilitatea utilizatorului casnic să aleagă cel mai bun produs, pe care să-l folosească în deplină siguranță și cu rezultate maxime, dar și de a da posibilitatea medicilor să știe ce agenți chimici ar putea sta la baza fenomenelor de alergie manifestate la pacienții lor. Către aceleași scopuri filantropice se îndreaptă și eforturile de creare a unor noi semne și simboluri pentru ambalajele de detergenți care să fie înțelese corect și ușor de către toate categoriile de utilizatori.
Sunt periculoși detergenții? Detergentul este un produs de sinteză, cu o compoziție din ce în ce mai sofisticată. Unele componente ale detergenților sunt dovedite ca fiind dăunătoare pentru oameni,animale, plante și mediul natural în general (aer, pământ, ape de suprafață și apede adâncime). Măsuri au fost luate în repetate rânduri, dar aplicarea lor a fost amânată tacit, fie din motive obiective (nu există alternative satisfăcătoare din punct de vedere tehnic și economic), fie din motive care își au explicația în interesele corporațiilor implicate în producția, distribuția și comerțul cu produse de curățat. Bunăoară, la nivelul UE s-a propus interzicerea utilizării fosfaților în compozițiadetergenților, dar aplicarea măsurii trenează. „Efectele detergenților asupra mediului sunt suficient de extinse și grele, încât seestimează că dacă pe toată planeta s-ar impune măsuri severe și conjugate împotrivapoluării cu detergenți, ar fi necesară o perioadă de refacere care ar dura aproape ojumătate de secol.Îndeosebi surfactanții anionici, utilizați larg în producțiaactuală de detergenți, nefiind biodegradabili, se îndepărtează cu mare greutate depe suprafețele apelor, iar acolo produc o spumă otrăvitoare, care împiedică aerareaapelor, distrugând toate formele de viață din ape”, spune prof. univ. dr. Ion Schileru –Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.
„Potențialul nociv al detergenților este, cel mai adesea, necunoscut de utilizatoriide rând: îndeosebi produsele cu prețuri economice au un potențial agresiv ca urmarea folosirii de materii prime din categoria celor mai comuni surfactanți anionici șicationici. O categorie limitată numeric de utilizatori, din care fac parte unii părinți tineri, este atentă la produse de curățare dedicate spălării vestimentației copiilor mici, realizate din materii prime ecologice și asta pentru că circa o cincime din copiii mici suferă de afecțiuni dermatologice, iar numărul copiilor alergici este în creștere. Aceste efecte sunt cauzate și de faptul că programele mașinilor de spălat conțin faze de limpezire tot mai economice, adică scurte și realizate cu apă puțină, fapt care determină ca hainele spălate să rămână cu detergent neeliminat; mai mult, unii detergenți conțin produse de parfumare care audarul să încurajeze gospodinele în a folosi programe de spălare care -lasă hainele parfumate-. Tot așa, unii detergenți nu mai conțin substanțele clasicede albire a rufelor, ci așanumiții -înălbitori optici-, substanțe care lasă ochiului uman o falsă impresie de alb, tot din considerente de -economisire și protecție- (consum mai redus de apă, rețetă mai ieftină etc.), dar care poluează apa din pânza freatică”, afirmă prof. univ. dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.
În anii 1950, când se deschidea exploziv era mașinilor de spălat și a detergenților de uz casnic, lumea era derutată de spuma persistentă de pe suprafața râurilor,spumă frumoasă și ucigătoare. În câțiva ani, s-a dovedit responsabilul: era produsul numit ABS – alchil benzen sulfonat, cel care producea impozanta spumă, dar puțin biodegradabil. „Din 1956, fabricanții de detergenți au înlocuit ABS cu LAS (alchilsulfonat linear), care este biodegradabil rapid; de atunci, LAS a devenit agentul de spumare vedetă în foarte mulți detergenți. Asta până când a fost suspectat că poate favoriza apariţia unor afecţiuni neurovegetative precum Alzheimer şi Parkinson. O altă substanță vedetă este SLS (sulfat lauril de sodiu), surfactant anionic prezent în mare parte dintre detergenţii de rufe, agent de spumare dur și cunoscut cairitant al pielii şi ochilor, care duce la căderea părului şi declanşează reacţii alergice; odată absorbit de organism, prin piele, SLS imită activitatea estrogenului, fiind considerat un factor al declansării sindromului premenstrual, simptomelor menopauzei, scăderii fertilităţii masculine şi creşterii riscului de cancer de sân.Probleme la fel de grele sunt generate defolosirea nitriților și fosfaților în rețetele detergenților cu scopul reduceriidurității apei și dând posibilitatea utilizatorilor să folosească detergentul și în ape dure. Or, aceste substanțe, odată ajunse în apă, stimulează înmulțirea algelor, care consumă oxigenul și fac imposibilă viața altor specii în apa respectivă”, adaugă prof.univ. dr. Ion Schileru.
Alternativa la aceste produse cu potențial atât de toxic pentru viață o constituie așa numiții detergenți biodegradabili, care conțin ingrediente active și sunt capabili de a se descompune în apele reziduale sub acțiunea factorilor din mediul respectiv (oxigen și microorganisme). O clasă de produse care se luptă pentru imagine și cotă pe piața detergenților o reprezintă detergenții bio: conțin ingrediente active naturale, extrase din plante (citrice, aloe vera, nuca de cocos, legume, soia, lavandă, eucalipt, mușețel etc.), prietenoase cu mediul natural; fiind alcătuite din substanțe care nu lasă reziduuri,sunt total biodegradabili. Piața românească a detergenților oferă relativ multe produse, dar toate conținaceleași ingrediente, între care domină surfactanții anionici (15…30 %);surfactanții neionici, care sunt biodegradabili, sunt incluși în pondere mică (circa5 %). Celelalte componente – agenți de înălbire, enzime, fosfați, nitriți,parfumuri, aduc valoarea practică dar și neajunsurile specifice, prezentate sumar mai sus.
„Din păcate, omul modern este înconjurat de otrăvuri cu acțiune lentă, pe care corpul adulților și mai ales al copiilor le absoarbe prin căile respiratorii, prin piele, chiar prin aparatul digestiv, îmbolnăvindu-se treptat și, deseori, ireparabil. Prin această campanie, ne propunem să-i îndrumăm pe consumatori în vederea realizării alegerilor potrivite a produselor de larg consum din punct devedere al conţinutului în substanţe chimice, astfel încât să nu se expună unorriscuri cu privire la sănătate. Limbajul în domeniul produselor de curățare acunoscut o dezvoltare accelerată în ultimele decenii ca urmare a apariției numeroaselor produse și tehnologii noi. Pentru nespecialiști, acest limbaj, preluat masiv de comercianți, poate provoca neînțelegeri sau chiar confuzii, cu efecte nedorite pentru consumatori”, încheie conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.
Lasă un comentariu