Parlamentarii ard, tacit, pădurile, deșeurile, sănătatea și viitorul României

Global Alliance for Incineration Alternatives (GAIA) atrage atenţia Parlamentului României, societăţii civile şi tuturor actorilor implicaţi în protecţia mediului asupra propunerii legislative PLX 492/2016 „pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei produsă din surse regenerabilă biomasă, biogaz şi energie geotermală”, care urmează să fie adoptată tacit, astăzi, de parlamentari.

Într-un comunicat de presă, GAIA avertizează că, în fapt, această propunere legislativă, contrar scopului declarat al iniţiatorilor,  nu va rezolva problema gestionarii deşeurilor, ba chiar va încuraja importurile de deşeuri, va susţine generarea unui flux constant al acestora, distrugând cantităţi importante de resurse naturale. Totodată,  noua lege ar compromite  iniţiativele de prevenire şi de reciclare, susţinând poluarea României cu dioxine, furani şi metale grele. Dioxinele sunt cunoscute ca fiind cele mai toxice substanţe chimice generate de om.
În plus, industria incineratoare va suprima crearea a de 10 ori mai puţine locuri de muncă în industria alternativă precum mineritul urban, colectarea şi reciclarea deşeurilor.
Sub falsul argument de a salva România de deşeuri, iniţiatorii: Belacurencu Trifon – senator PSD; Butunoi Ionel-Daniel – senator PSD; Mihăilescu Petru-Şerban – senator UNPR; Oprea Stefan-Radu – senator PSD; Ţapu Năzare Eugen – senator PNL; Antal István – deputat UDMR; Bode Lucian Nicolae – deputat PNL; Iancu Iulian – deputat PSD; Marin Gheorghe – deputat PSD; Mironescu Răzvan Horia – deputat PNL; Traicu Rodin – deputat PSD, pun pe masa Parlamentului spre a fi votata, la final de mandat, o lege care va susţine arderea, din fonduri publice, a resurselor naturale şi a sănătăţii cetăţenilor.
Modul în care este formulata propunerea legislativă periclitează resurse naturale strategice, precum pădurea. Raportul Corpului de Control al Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor, elaborat în urma controalelor care au vizat activitatea fabricilor Schweighofer din Sebeș și Rădăuți, în perioada 1 ianuarie 2014 – 30 aprilie 2015,  arata ca pădurile României ajung lemn de foc atât pe piaţa din România cât şi pe cea internaţională. În lipsa unor mecanisme reale de protecţie a pădurilor, legea propune bonusuri sub formă de certificate verzi pentru energia produsă din combustia biomasei, respectiv arderea pădurilor în instalaţii de cogenerare, ce vor fi încasate de companii precum Holz Schweighofer.
Propunerea legislativă prezintă o serie de inadvertenţe atât de viziune cât mai ales de natură tehnică.  Spre exemplu, aceasta defineşte termenul de „biogaz” şi ca rezultat al proceselor de piroliza şi gazeificare, care implica temperaturi ridicate, aport de energie, contrar definiţiei stiitifice: „biogazul este un produs obţinut în urma fermentării anaerobe, în prezenţa unor microorganisme (organisme unicelulare), fără aport de energie, a biodeseurilor de origine vegetală sau animală”.
De asemenea, definiţia biodeseurilor din propunerea legislativă nu respecta definiţia deşeurilor biodegradabile nepericuloase conform Legii 211/2011, în vigoare, iar expresia „biomasa primară”  şi „înaltă eficienţă în cogenerare” nu este definită în propunrea legislativă. În plus, nămolurile de la staţiile de epurare propuse spre a fi incinerate sunt clasificate ca deşeuri periculoase conform Legii 211/2011 şi Regulamentului CE 850/2004, nefiind calificabile pentru valorificare în instalaţii de ardere.  În aceeaşi situaţie se afla şi îngrăşămintele agricole, care sunt deşeuri periculoase ce nu pot fi folosite în producerea biogazului. O altă inadvertenta se regăseşte la definiţia „tehnică” a biomasei, care în expunerea de motive, este diferită semnificativ de definiţia de la Art. 1 al propunerii legislative.
În ceea ce priveşte caracterul regenerabil al deşeurilor promovat de propunerea legislativă, menţionăm că din totalul deşeurilor municipale şi asimilabile, doar fracția biodegradabilă poate fi considerată regenerabilă, în cea mai interpretabila formulare, întrucât piatra de temelia în gestionarea durabilă a deşeurilor este prevenţia şi minimizarea generării deşeurilor, astfel menținerea explicită a fluxurilor de deșeuri în scopul incinerării este în totală contradicție cu acest principiu.
Mai mult, L 492/2016 propune spre incinerare o listă complexă de tipuri de deşeuri care include materiale plastice, metale, hârtie, carton, fabricate din materii prime finite, neregenerabile, care în urma procesării termice produc emisii extrem de toxice.
Incinerarea deşeurilor de hârtie, carton, plastic sortate şi colectate separat contravine legislaţiei în vigoare prin schimbarea destinaţiei de la valorificare prin reciclare la eliminare în instalaţii de incinerare pe sol.
Numeroase studii arată că arderea deşeurilor biodegradabile, este extrem de ineficientă, consumurile de energie ale instalaţiei anulând în mare parte producţia. Practic, în măsura în care deşeurile sunt biodegradabile, arderea lor produce foarte puţină energie; în măsura în care incinerarea produce energie, această nu este regenerabilă. Prin urmare obiectivul stipulat la art.1 (3), privire la producerea de energie electrică şi termică în cogenerare de înaltă eficienţă, nu poate fi atins.
În ceea ce priveşte energia geotermală, nu toate formele acesteia sunt regenerabile. De exemplu, batolitele de apă termală din Câmpia de Vest nu sunt regenerabile (a se vedea cazul Băilor Felix, 2 Mai şi a Lacului Petea). Bonusurile pentru energie verde va duce la distrugerea pungilor de apă termală, majoritatea fiind foarte vechi şi încărcate cu radioactivitate, minerale şi utilizate în balneoterapie.
În concluzie, iniţiativa legislativă a parlamentarilor ar putea contribui la schimbările climatice la nivel global, va afecta calitatea vieţii cetăţenilor României şi calitatea mediului înconjurător, punând presiune pe exploatarea resurselor naturale.
GAIA constata că prezenţa iniţiativa a primit aviz nefavorabil din partea Guvernului României, însă cu toate acestea L 492/2016 este programată pentru adoptare tacită azi 5 decembrie 2016.

Listă detaliată cu argumente împotriva incinerării deşeurilor:
– Incineratoarele de deşeuri au un impact negativ major asupra sănătăţii publice, economiei locale şi mediului înconjurător, după cum urmează:
– Eliberează emisii toxice în aer, apă şi sol, incluzând dioxina şi alţi compuşi organici clorinaţi cunoscuţi pentru impactul lor toxic asupra sănătăţii umane şi mediului. Multe dintre aceste toxine ajung în hrană şi devin tot mai concentrate pe măsură ce ajung mai sus în lanţul alimentar. O varietate de studii au raportat asocierea dintre probleme respiratorii, anomalii congenitale, îmbolnăvirile de cancer (laringe, plămâni, piele, sistem reproducător și nervos, glandă tiroidă, aparat digestiv) și munca respectiv locuirea în apropierea unor incineratoare.
– Produc cenuşă toxică sau zgură care va fi depozitată în rampele de deșeuri periculoase. Această cenuşă conţine metale grele, dioxine şi alţi poluanţi, care o fac să fie prea toxică pentru a putea fi refolosită, în ciuda tuturor încercărilor industriei. Astfel, incineratoarele nu rezolvă problema depozitării deşeurilor întrucât aproximativ 25% din cantitatea de deşeurilor care intră în incineratoare rămâne sub formă de cenuşa. Promotorii incineratoarelor descriu adesea cenuşa ca fiind „inertă“. Ceea ce vor să spună este că, din punct de vedere biologic, este stabilă (majoritatea materiei organice a fost arsă), dar adesea se insinuează că nu este toxică – absolut fals. Incinerarea transformă trei până la patru tone de gunoi într-o tonă de cenuşă extrem de toxică.
– Compromit politicile de prevenire a deşeurilor şi reciclarea. În România, deşeurile municipale şi asimilabile nu sunt selectate şi colectate la sursă, prin urmare biodeseurile se regăsesc în fracţia umedă, deşeuri mixte. În cazul în care se va realiza o reciclare eficientă, reziduurile rezultate nu vor avea capacitatea calorică necesară susţinerii unui incinerator, care va trebui alimentat pe o perioadă de 25-30 de ani. Incineratoarelor compromit reciclarea deşeurilor şi susţin un sistem liniar în care resursele trebuie extras din pământ, prelucrate în fabrici, consumate şi distruse prin ardere sau îngropare. Acest sistem linia este un sistem aflat în criză. Nu mai putem susţine acest model la infinit pe o planetă cu resurse finite.
– Contribuie la schimbările climatice la nivel global. Incineratoarele emit cantităţi semnificative de gaze de seră directe, inclusiv dioxid de carbon şi oxid de azot, care contribuie la schimbările climatice la nivel global. De asemenea, ele sunt şi surse puternice de gaze de seră indirecte, inclusiv monoxid de carbon, oxid de azot, compuşi volatili organici fără metan şi dioxid de sulf. De fapt, incineratoarele emit mai mult CO2 pe megawatt-oră decât orice altă sursă de energie bazată pe combustibil fosil – inclusiv centralele electrice pe bază de cărbune! Pentru a produce aceeași cantitate de energie ca o centrală electrică pe cărbune, incineratoarele de deşeuri de emit de 28 de ori mai multă dioxină decât cărbunele, de 2,5 ori mai mult dioxid de carbon (CO2), de două ori mai mult monoxid de carbon, de trei ori mai mult oxid de azot (NOx), de 6-14 ori mai mult mercur, plumb și cu 70% mai mult dioxid de sulf.
– Irosesc energie şi distrug cantităţi mari de resurse. Furnizorii/producătorii incineratoarelor de tipul “energie din deşeuri” susţin că generarea de energie prin arderea deşeurilor este soluţia câştigătoare pentru crizele legate de deşeuri şi energie. Adevărul este că incineratoarele defapt irosesc energia. Când ard materiale ce ar putea fi refolosite, reciclate sau compostate, incineratoarele distrug potenţialul de a economisi energie care ar putea fi obţinut prin folosirea acelor materiale în scopuri mai bune. Reciclarea, de exemplu, economiseşte de 3 până la 5 ori mai multă energie decât se generează în centralele de incinerare a deşeurilor. Incineratoarele pierd energie când este luată în considerare energia stocată a materialelor arse. Din aceste motive, centralelor de tipul “energie din deşeuri” li s-ar potrivi mai bine numele de “risipă de energie”.
– Epuizează fondurile publice locale pentru a achiziţiona tehnologie de import scumpă şi asigură mult mai puţine locuri de muncă decât programele de refolosire, reparare, reciclare şi compostare. Fiind opţiunea cea mai scumpă pentru gestionarea de deşeuri, ele concurează cu reciclarea şi compostarea pentru finanţare şi asigură doar un loc de muncă pentru fiecare 10 disponibile la o unitate de reciclare. Rentabilitatea este dată de politica de preţuri pentru depozitarea deşeurilor la gropile de gunoi. Asta înseamnă că, atâta timp cât este mai ieftin să se depoziteze la rampă, nu se justifică utilizarea acestora pentru producerea de energie electrică şi termică. Incineratoarele sunt de 2,7 ori mai scumpe pentru a fi construite și 11 ori mai scumpe pentru a fi operate decât centralele electrice pe cărbune.
– Camuflează dovezile industriilor murdare şi nesustenabile. Incineratoarele permit industriilor murdare să scape de deşeurile toxice şi să ascundă impactul practicilor lor. Aceste industrii depind de incineratoare pentru a alimenta utilizarea noastră continuă a acestui sistem de producţie nesustenabilă şi consum.
– Camuflează lipsa de performanță în administrarea cantitativă a deșeurilor de către generatori și administrațiile publice locale, volumele de deșeuri generate fiind distruse fizic și, deci, imposibil de monitorizat și verificat.
– Încalcă principiile dreptului de mediu. Incineratoarele sunt amplasate în mod disproporţionat în comunităţi sărace sau rurale şi în zone unde puterea politică este scăzută.
– Energia obţinută din combustia deșeurilor municipale și asimilabile nu este „verde”. Raportul Comitetului de Mediu, Transport şi Politici Regionale “Delivering Sustainable Waste Management”, publicat în martie 2001, afirma: „Nu acceptăm că deșeurile sunt o sursă de energie regenerabilă. Chiar dacă s-ar considera că aceasta corespunde definiției tehnice a surselor regenerabile, totuşi eşuează cu desăvârşire să fie ceea ce s-ar putea numi o interpretare «de bun simț». Un flux de deșeuri poate fi «durabil» în cea mai sucită definiție al cuvântului, deoarece în gestionarea durabilă a deșeurilor piatra de temelie este minimizarea deșeurilor, astfel menținerea explicită a fluxurilor de deșeuri în scopul incinerării este în totală contradicție cu acest principiu“.