„Corneliu Coposu trebuie să fie o pildă nu numai pentru clasa noastră politică, ci şi pentru tineret, ca un om de mare caracter şi un om care şi-a dat ultima suflare în slujba patriei sale.
Coposu şi cu mine făceam parte cam din aceeaşi generaţie, cu toate că idealurile ce ne-au animat în tinereţe au fost diferite, poate chiar uneori opuse, dar istoria a dovedit că cele în care a crezut şi pe care le-a slujit Corneliu Coposu au fost cele reale”.
Aceste cuvinte au fost spuse de către unul dintre comuniştii cu vechi state în partidul constituit la 8 mai 1921 în România. Alexandru Bârlădeanu a deţinut funcţii importante în guvernele comuniştilor români. A fost ministru în cabinetul condus de către Gheorghe Gheorghiu-Dej ( 1952-1955), vicepreşedinte al Consiliului de miniştri în cabinetele Chivu Stoica ( 1955-1961) şi Ion Gheorghe Maurer ( 1961-1965, 1965-1967). Poziţia lui Alexandru Bârlădeanu a surprins lumea politică a anului 1995.
Corneliu Coposu a fost crescut şi educat într-o familie de ardeleni care au desfăşurat o activitate intensa pentru recunoaşterea drepturilor românilor în Imperiul Austro-Ungar. Licenţiat al Facultăţii de Drept, doctor în drept şi ştiinţe de stat al Universităţii din Cluj, Coposu promovează în conducerea Partidului Naţional Ţărănesc, ajungând în anul 1946 secretar al Delegaţiei Permanente şi secretar particular al marelui om de stat şi martir naţional Iuliu Maniu.
La 14 iulie 1947, este arestat împreună cu toată conducerea P.N.Ţ., după înscenarea de la Tămădău. Este condamnat la muncă silnică pe viaţă. Execută peste 17 ani de puşcărie în penitenciarele Văcăreşti, Jilava, Piteşti, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu-Vâlcea, Poarta Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Gherla. După eliberare, din anul 1964 lucrează ca muncitor necalificat.
Între 1964-1989 este urmărit de Securitate, la domiciliul său se fac 27 de percheziţii. În tot acest timp, cu mare greutate, ţine legătura cu vechii membrii naţional-ţărănisti din ţară, iar în anul 1987 afiliază Partidul Naţional Ţărănesc, aflat în clandestinitate, la Internaţionala Creştin Democrată.
După 22 decembrie 1989 reorganizează P.N.Ţ. cu program creştin democrat, devenind in scurt timp liderul de necontestat al opoziţiei împotriva neocomuniştilor conduși de către Ion Iliescu. Începând cu 29 ianuarie 1990 devine ţinta unei campanii de presă pentru compromiterea sa. Trece cu seninătate peste toate piedicile, şicanele, calomniile şi conduce opoziţia din România.
La Arad, Corneliu Coposu a fost prezent în mod oficial, ca preşedinte al P.N.Ţ.C.D. în două rânduri. Naţional-ţărăniştii arădeni au avut între 1990-1992 doi primari: la Buteni şi la Bata. Astfel, în luna septembrie 1991 preşedintele Corneliu Coposu a fost prezent la o adunare populară la Buteni. Liderul opoziţiei din România a fost bine primit la Buteni, dar trebuie spus că nu au lipsit nici „oamenii de bine“ care au fluierat în timpul întrunirii. A doua întâlnire la Arad a fost în data de 9 mai 1993, în sala „Iuliu Maniu”, unde s-au adunat lideri monarhişti din toată ţara, membri ai Asociaţiei „Amicii Regelui Mihai”.
Corneliu Coposu nu a vrut să facă avere şi nici nu a dorit să deţină funcţii importante în stat. Pentru cei care l-au cunoscut, Corneliu Coposu rămâne un om modest, sobru şi calculat. Unii dintre apropiaţii liderului naţional-ţărănist, care au scris despre activitatea sa politica, spun că îi displăcea termenul de „senior”. Prefera ca lumea să-i spună simplu, în conformitate cu funcţia deţinută, „Domnule Preşedinte”. A avut o autoritate morală şi politică indiscutabilă şi s-a bucurat de respectul şi admiraţia prietenilor dar și din partea adversarilor politici.
Măcinat de boala pe care a dus-o ,,pe picioare” multă vreme, Corneliu Coposu moare în 11 noiembrie 1995. Din Arad au făcut gardă la catafalcul lui Corneliu Coposu în seara zilei de 13 noiembrie 1995 Ioan Hui, Marin Nicolai, Radu Ghidau și Ionel Costin. În sediul partidului din Piaţa Rosetti era o tristeţe generală. Toţi cei prezenţi erau marcaţi de dispariţia ultimului mare preşedinte P.N.Ţ.C.D. În aceea seară a sosit să prezinte condoleanţe din partea Casei regale a Romăniei Regina Ana. Oameni din toată ţara stăteau la rând câte 2-3 ore pentru a ajunge lângă sicriul liderului naţional-ţărănist.
„Corneliu Coposu n-a fost nici rege, nici împărat, nici dictator, nici preşedinte. N-a fost nici măcar ministru” scria Ion Cristoiu la o zi după moartea preşedintelui P.N.Ţ.C.D. Însă prin lupta sa, România s-a îndepărtat de comunism (chiar dacă mai târziu decât celelalte state din fostul lagăr roşu).
Fie ca după anii de detenţie, bătăi, batjocură şi suferinţe, îndurate peste timp de Corneliu Coposu, să se aştearnă „liniştea, iertarea şi seninul”.
Ionel Costin
Foto: Antena3
Lasă un comentariu