PRIMIM SPRE PUBLICARE/ Lizica Mihuţ: Despre proiecte. Și despre MIHAELA IACOB

Se vorbeşte adesea despre proiecte și foarte mulţi cred că accesarea lor este simplă iar managerierea acestora ține doar de o anume inerție administrativă. Iar cei foarte mulți care nu au ajuns in nici o împrejurare să atingă măcar un proiect, spun, precum “vulpea care nu ajunge la struguri”, că proiectele reprezintă o “chestiune” marginală.
Sunt printre cei – nu ştiu dacă mulți sau puțini – care au înțeles că în Universitatea „Aurel Vlaicu” nu avem dascăli cu o pregătire sine-qua-non in accesarea fondurilor europene sau chiar a unor proiecte guvernamentale de anvergură și din această pricină am invitat specialiști in acest sens, care, în prezent, sunt cadre didactice ale acestei instituții de învățământ superior. Dar la performanțele lor mă voi referi cu un alt prilej. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că la Universitatea „Aurel Vlaicu” s-a creat un interes deosebit pentru accesarea proiectelor europene și a unor mari proiecte naționale. Desigur, nu mă refer la proiecte ce ne-au fost atribuite din varii pricini și care au avut apoi coordonatori numiți, recunosc, în mod subiectiv. Am in vedere, ca exemplificare proiecte derulate la Facultatea de Științe Economice, unde, coordonatoarea a două proiecte (spre marea mea surprindere, s-a dovedit a fi autoarea unui plagiat precizat de Comisia Națională de Etica în Raportul final nr. 945 și semnează cărți și articole elaborate de colegi din alte domenii decât cele ce țin de propriile-i preocupări științifice, aşa încât „contribuţia-i” personală este în cel mai fericit caz, una minimă ) mă făcea să cred că lucrează enorm – și eu neavând timp pentru o documentare riguroasă, chiar eram convinsă de acest fapt – dar, in fond, nu făcea aproape nimic, beneficiind, însă, de șansa de a avea colegi foarte buni, harnici și dăruiți până la epuizare, care lucrau zi și noapte pentru raportări de mii de pagini. ( 9000 de pagini la trei luni! ) Nu pot, în acest context, să nu aduc un elogiu regretatei noastre colege MIHAELA IACOB, despre care am aflat doar după „stingerea” ei mult prea devreme și atât de nedreaptă, că lucra nopți întregi împreună cu câțiva colegi pentru îndeplinirea sarcinilor din proiect. Nu mi-a spus nimeni niciodată cât de implicată a fost regretata MIHAELA IACOB în proiecte și cât de mult a muncit, chiar până la epuizare pentru împlinirea obiectivelor impuse de acestea. De ce o evoc acum pe MIHAELA IACOB?
Pentru că (…)

Citeşte continuarea pe lizicamihut.ro!