Terorismul şi feţele sale

De ceva vreme, ne-am obişnuit să vorbim de terorism ca de o chestie şocantă, surprinzătoare, un pericol pentru omenire. De asemenea, terorismul este asociat deseori cu religia, cu politica, cu disputele interstatale. Dar, în fapt, însăşi expresia „terorism” este născută dintr-o justificare a unor acte antisociale care într-adevăr şochează, dar sunt rodul unor minţi bolnave, ca pedofilia sau alte ciudăţenii.

M-am lovit direct de termenul „terorist” în decembrie ’89, atunci când TVRL (L provenind de la liber, notă adresată celor mai tineri) inducea panică în rândul populaţiei, prin aşa-zisele dezvăluiri despre terorişti. Semantic, TVRL avea dreptate, pentru că respectivii „terorişti” asta făceau: răspândeau teroare, dar o teroare amplificată tocmai de televiziunea naţională. de aici, o adevărată teorie a conspiraţiei. Apoi, în timp, am aflat şi alte feţe ale terorismului. nu le-a trăit, ci doar am citit despre ele. Teroare a însemnat şi asasinarea lui Lincoln, şi cea a lui Martin Luther King, şi cea a lui Lennon sau masacrul de la Olimpiada din 1972 de la München. Mai apoi, am „trăit” o altă teroare, urmată de o noapte albă, în 11 septembrie 2001. Noapte albă pentru că dincolo de evenimente în sine am avut obligaţia şi totodată privilegiul (împreună cu colegii mei) să informăm arădenii. Şi am avut cele mai citite pagini din istoria Observatorului, deşi eram la concurenţă cu televiziunile. Episodul „Charlie Hebdo” a însemnat doar încă un episod. Trist, dar exploatat cinic de unii „apărători” ai democraţiei, libertăţii de opinie şi acelei religioase.

Dar, dacă tot spuneam de feţele terorismului, o altă faţă înseamnă pentru mine şi războiul din Ucraina, cu tot ceea ce decurge din acest „terorism”. Interesele geopolitice ale marilor puteri reprezintă mult mai mult decât percepţia şi interesele populaţiei sau populaţiilor afectate direct.

Dde fapt, trăim într-o formă de teroare permanentă, atât la nivel internaţional, cât şi aici, în spaţiul Carpato… şi cum îi mai spune. E teroarea pe care ne-o transmit cei ce conduc, o teroare puternic mediatizată. o teroare la care prinde şi factorul „fanatism” dar care nu scuză sub nicio formă interesele celor care sunt la „butioanele” lumii. Aşa cum fanatismul religios se manifesta acum câteva sute de ani, aşa se manifestă acum fanatismul etnic şi… în continuare cel religios.

În fondul problemei, avem de-a face cu o nouă formă de manipulare. una complexă, dar mulată pe creşterea intelectuală a omenirii.