Unde mai suntem?

Românii anului 2015 sunt aproape de nerecunoscut. Prin anii 1960 românul încă își mai folosea mintea și era greu de prostit mai ales cu evidențele care spuneau altceva decât propaganda oficială a timpului. Cei de vârsta mea (60 ani) își amintesc desigur acei ani și pot face aprecieri corecte în comparație cu ceea ce trăim noi astăzi. Încercarea celor de atunci să mute atenția noastră de la principala problemă – lipsa de libertate – printr-o avalanșă de minciuni evidente a devenit în cel mai scurt timp o scârbă națională (scuzați termenul).

Acum trăim cum vrem, vorbim ce vrem, cât vrem, ne plimbăm pe unde putem. Toate cu prețul adormirii unei conștiințe naționale. Exact ca în reclama aceea mai veche: „FNI lucrează pentru voi”. În final, cei ce s-au lăsat convinși au fost nevoiți să accepte că de fapt justiția a fost cea care a lucrat pentru ei. Tot ceea ce lipsea în regimul trecut a fost pus la dispoziție de noii mincinoși astfel încât în 20 ani ne-am trezit făcând parte dintr-o altă națiune, ce a cam pierdut pe parcursul acesta scurt ceea ce s-a câștigat cu trudă, uneori chiar cu sânge în câteva sute de ani: unitatea poporului român. Suntem atât de dezbinați încât o mână de oameni, puțin antrenați în diversiune, ar putea în câteva ceasuri să ocupe orice oraș din imediata apropiere a granițelor. Sigur că vina mare o poartă autoritățile, dar până la urmă deciziile lor au fost cauționate de noi, poporul.

Pe vremuri, satele din țară aveau bătute pe gardurile oamenilor, unealta în (miniatură) cu care ei trebuiau să iasă la alarma de incendiu. Asta, ca dovadă a unei organizări de detaliu. Acum, totul este profesionalizat și s-a considerat în urmă cu mai mulți ani că nu mai avem nici un fel de nevoie de apărare. Ca și cum am fi într-o lume idilică. Multora le-a dat bine acestă decizie, considerând perioada satisfacerii serviciului militar ca fiind una înrobitoare iar pentru Guvern o cheltuială nejustificată. Dacă nu există nici un pericol și am desființat armata, care este logica aderării la NATO? Ne va apăra NATO? Ne-a mai apărat și în secolul trecut de ne-au căzut cozoroacele privind spre Poiana Orașul Stalin așa că le-am dat tot lor încrederea totală. Nu sunt împotriva acestei alianțe, dar sunt dezamăgit de abandonarea totală a strategiei de apărare în mâinile unei concepții militare, fie ea și alianță. Felul cum se mișcă lumea astăzi nu diferă prea mult de cel în care s-a mișcat în istorie. Geografia noastră a fost mereu râvnită de alții, și ne-au făcut multe lucruri rele. Atât din est, cât și din vest. Este, de asemenea, și o realitate faptul că nu am avut întotdeuna diplomați de calitate care să negocieze un alt tip de statut, având în vedere calitatea de stăvilar pe care am avut-o împotriva popoarelor din est. Dacă popoarele Europei s-au dezvoltat în liniște a fost și meritul domnitorilor noștri care au oprit hoardele de invadatori puse pe pradă și pe ucis din timpurile scrise în cronicile din evul mediu. Nu foarte departe în timp. „Poate că un pact de neagresiune cu rușii i-ar trezi din somn pe mai marii Europei care ne tot învață cum să trăim și cum să mâncăm mîncarea lor.” Asta doar așa, să vadă cum le-a trecut glonțul pe lângă urechi, atunci când românii și moldovenii apărau Europa și marele Bruxelles.

Divizarea asta a noastră, bine calculată și pusă în operă după 1990, îi ajută pe vânzătorii de țară, cărora nu le prea pasă de noi și pe revizioniștii cu mințile înfierbântate din vest. Este nevoie de o trezire la realitate, și de constatări individuale a timpului în care trăim și de o reflectare mai responsabilă a ceea ce vrem să facem cu țara asta pentru care s-a murit. Dumnezeu nu ne-a dat-o doar să benchetuim în ea sau să o manelizăm, ci și să o conservăm și s-o predăm celor ce vin după noi, cel puțin în aceeași stare, dacă nu mai bună. Indiferența nu face casă cu responsabilitatea. Mai devreme sau mai târziu vom simți pe propria noastră piele ce însemnă să ne retragem fiecare în problemele cotidiene și să nu ne intereseze ce se întâmplă cu țara în care TREBUIE să trăim. Un lucru e sigur. Nimeni nu-și ia body-guard dacă nu are motive pentru a se apăra. Și, mai ales, nu-l plătește să stea la distanță de obiectiv. La întrebarea din titlu doar specialiștii pot da un răspuns credibil.

P.S. Îmi aduc aminte ce au făcut suporterii maghiari în urmă cu ceva timp. Asta pentru că li s-a permis și pentru că li s-a spus că în România pot comite orice. Și autorităţile au confirmat asta, prin neluarea măsurilor, de teama unui scandal în Comisia Europeană. Precedentul fiind creat, ne putem aștepta la altele, mai grave. Sunt sigur că într-o altă țară nu ar fi plecat nici unul dintre scandalagii fără a fi acuzați și judecați. La noi, care ne-am cumpărat cu bani vasalitatea, se poate.