Proiectul menit să redea UTA-ei gloria de odinioară se clatină din toate încheieturile.
Început într-o notă optimistă în urmă cu câţiva ani, acesta este ameninţat ca urmare a unor decizii controversate ale conducerii clubului, ultima fiind legată de aducerea pe funcţia de director tehnic a lui Ionuţ Popa. Indiscutabil, cel mai bine cotat antrenor al momentului din Arad, acesta nu se bucură de sprijinul fanilor din Suporter Club UTA (unul dintre pilonii indispensabili ai noului proiect). Motivaţia suporterilor este cunoscută, fiind făcută publică prin intermediul unui comunicat de presă.
Nu toţi susţinătorii Bătrânei Doamne sunt însă de acord cu cei din Suporter Club UTA, lucru care s-a văzut cât se poate de clar cu ocazia partidei cu AC Hernannstadt, când tribuna s-a răfuit cu peluza. Dezbinarea din rândul suporterilor a atins cote alarmante, la fel ca şi în urmă cu câţiva ani, când foarte mulţi susţinători ai UTA-ei nu au îmbrăţişat proiectul UTA BD. De vină pentru toate acestea – şi atunci, dar şi acum – nu sunt însă băieţii din galerie, din Suporter Club UTA, ci cei care conduc din umbră clubul, adică politicienii de la vârful administraţiei din Arad.
Pentru că, dacă e să spunem lucrurilor pe nume, proiectul UTA „Bătrâna Doamnă” a fost născut în laboratoarele partidului care conduce Aradul din 2004 încoace (a se vedea în acest sens componenţa, membrii fondatori ai ONG-ului). Deşi iniţial nu a fost agreat de suporteri, în lipsa unei alternative viabile noul proiect a fost îmbrăţişat de cei mai înfocaţi fani ai Bătrânei Doamne. S-a făcut, cu alte cuvinte, un compromis menit să dea naştere unui club curat, de viitor, aşa cum îşi doresc toţi utiştii. Au urmat momente frumoase, echipa a pornit de jos, a promovat rând pe rând şi a ajuns să dispute, doi ani consecutiv, barajele pentru promovarea în Liga I. Publicul a revenit lângă echipă, chiar şi cei mai reticenţi au acceptat „clona” ca fiind adevărata UTA. În tot acest timp, au apărut semnale că unul dintre pilonii importanţi cu care s-a pornit la drum, şi anume administraţia locală, adică Falcă & co., nu se implică aşa cum ar trebui în proiect. O dovadă e faptul că stadioanele Aradului sunt, după atâţia ani, tot la stadiul de eterne construcţii… În plus, sponsorii – de care clubul ar avea atâta nevoie – ocolesc echipa, semn că administraţia ori nu reuşeşte să capaciteze (aşa cum se întâmplă în alte părţi) oamenii de afaceri potenţi financiar, ori că aceştia din urmă nu vor să intre într-o horă în care se bate pe picioare primarul Falcă.
Ratarea actualului sezon, în care s-au cheltuit sume enorme pe aducerea unor jucători şi antrenori care nu au dat randamentul scontat, nu a făcut decât să învârtă cuţitul în rana pătimaşilor fani arădeni, care în final s-au trezit cu o echipă low-cost care se zbate să nu retrogradeze în liga a treia.
Sunt aspecte care, desigur, nu i-au lăsat indiferenţi pe suporterii UTA-ei, care într-o majoritate covârşitoare îl contestă pe Gheorghe Falcă şi-i pun în cârcă – între altele – faptul că n-a reuşit, în atâţia ani, să finalizeze un stadion cu o capacitate de … curtea şcolii. Cireaşa de pe tort a fost pusă de presupusa orchestrare a aducerii lui Ionuţ Popa pe banca tehnică, fapt care i-a înfuriat şi mai tare pe cei din Suporter Club UTA. Iar de aici şi până la un război în toată regula între toţi cei implicaţi n-a mai fost decât un pas.
Trist este faptul că în această răfuială – care nu cred că foloseşte nimănui, cu excepţia celor care se conduc după dictonul „dezbină şi stăpâneşte” – suporterii au ajuns să se certe între ei. Păcat, pentru că fanii sunt singurii care au fost şi sunt sinceri în toată această construcţie, a noii UTA. Ceilalţi implicaţi au interese, unii materiale, alţii de imagine…
Acestea fiind spuse, în final nu pot decât să sper la vremuri mai bune, alături de îndemnul „Haide UTA!”, cu mândrie ca am făcut şi eu parte, vreo câţiva ani (e mult de atunci!), din rândul „frumoşilor nebuni” ai peluzei.
Sursa foto: Facebook
ati scris prea mult m-am plictisit
RESPECT ORLANDO!