Arma e la noi

M-au cutremurat imaginile în care, vineri seara, doi jandarmi (un el şi o EA!) au fost bătuţi cu bestialitate de nişte brute care cică vor să schimbe România. M-au cutremurat, deopotrivă, imaginile cu jandarmi care au lovit în dreapta şi în stânga, fără discernământ, şi au gazat oameni nevinovaţi, femei, copii şi bătrâni. Huliganii, mai iuţi de picior şi mai antrenaţi, au scăpat – deşi puteau fi ridicaţi din piaţă încă de la ora 19. Dar, probabil nu s-a vrut asta, ci s-a profitat de incidentele cauzate de aceştia pentru a dispersa mulţimea „violentă”.

Scenariul din piaţă nu e nou. El s-a repetat după aceleaşi tipare încă din anii 90. Iar forţele de ordine nu au făcut altceva decât să acţioneze la comanda unor superiori obedienţi, pe rând, faţă de cei aflaţi la putere. Acum e Dragnea, ieri a fost Băsescu, alaltăieri Iliescu şi Năstase. Nimic nu s-a schimbat din 1990, în ceea ce priveşte diversiunile, manipulările, acţiunile violente, soldate cu victime de regulă din rândul celor nevinovaţi. A celor care au protestat de bună credinţă şi s-au trezit stâlciţi în bătaie de jandarmi. Dar şi a celor care nu au făcut altceva decât să asculte nişte ordine tembele şi s-au trezit în mijlocul mulţimii furioase.

Cine va răspunde, totuşi, pentru asta? Avem miniştri, şef de guvern? De ce tac toţi mâlc? (Până la ora scrierii acestor rânduri nu am văzut nici o reacţie oficială decât din partea Jandarmeriei – care e tot o victimă colaterală din punctul meu de vedere.) Tăcerea lor nu este suspectă. Este de-a dreptul vinovată!

Ceea ce s-a întâmplat de-a lungul vremii ne relevă o clasă politică cu aceleaşi năravuri. Nu e nici o diferenţă între modul în care s-au folosit, pe rând, de putere, PSD şi PDL (acum, PNL) împreună cu aliaţii lor: Adică în primul rând în folos propriu, punând structurile ţării în slujba intereselor de grup. Adevărate clanuri mafiote. De aceea, cred că a sosit momentul ca românii să se trezească şi să-i măture din fruntea ţării şi pe unii, şi pe alţii. Dar, nu prin violenţă. Vin doi ani electorali în care putem trimite altfel de oameni în Parlamentul European, la Preşedinţie, în Parlamentul României şi, mergând mai jos, în consilii judeţene, locale şi primării. Arma e la noi şi poartă un singur nume: Ştampila de vot.