PUPAT TOȚI PIAȚA ENDEPENDENȚI

Curg felicitările pe Facebook pentru Călin Bibarț și totodată pentru marele gest altruist pe care Sergiu Bîlcea l-a făcut renunțând la candidatura sa îndelung pregătită, în favoarea primului, transformându-i practic acestuia interimatul la primărie într-un mandat pe următorii 4 ani, calculați de la alegerile care, în acest moment, doar Dumnezeu mai știe când se vor ține.
Pe de altă parte jubilează opoziția și presa tradițional ostilă lui G. Falcă și oamenilor din jurul său, în speranța că acesta ar putea fi începutul sfârșitului dominației fostului primar asupra Aradului.

Haideți să vedem dacă așa stau lucrurile:

Dincolo de toate felicitările simulat entuziaste și strângerile de mâini care denotă totuși civilizație și maturitate politică de apreciat, este clar și pentru cel mai neavizat dintre noi că a avut loc o luptă intestină cât se poate de intensă din care varianta Bibarț a ieșit câștigătoare, în ciuda unor argumente care îl plasau pe Bîlcea în pole position pentru Primărie. Decizii luate în forurile de partid, votate unanim ca la al 14-lea congres și validate la centru, o campanie asumată de întreg activul liberal local și lipsa unui contracandidat din alt partid care să fi pus cu adevărat în pericol câștigarea alegerilor de către Bîlcea (asta potrivit sondajelor făcute chiar și de adversari) – nu au mai contat nici unele în final. Ceea ce ne demonstrează (dacă mai era nevoie după episoade gen „dragă Stolo” sau „Mihaela dragostea mea”) că în politică totul se joacă până la capăt atât în lumină cât mai ales în umbră.
Haideți să fim serioși! Simplul fapt că presa anti Falcă a făcut anticampanie lui Bîlcea și l-a susținut pe Bibarț în tot acest timp, a contat și nu prea. Pentru că aceeași presă și-a răcit gura de pomană vreo 10 ani împotriva fostului primar, care, în lipsă de un contracandidat care să îi pună reale probleme, a recâștigat Primăria Aradului de câte ori și-a propus. Probabil la fel s-ar fi întâmpat și cu Bîlcea chiar dacă, toată lumea e de acord că Bibarț era și este creditat cu un procent mai mare în simpatia arădenilor. Dar asta ar fi contat în final doar pentru statistici. Pentru că adversari la Arad PNL nu are. Un Fifor neadoptat de arădeni și fără real interes pentru ei, care trebuie să își asume o candidatură de primar de provincie, mult sub aspirațiile și pozițiile pe care le-a ocupat până mai ieri și care duce povara unui PSD Arad etern slab și recent dovedit corupt. Un candidat USR fără anvergură dintr-un un partid care alunecă înapoi în anonimat datorită lipsei de idei și luptelor interne pe mize mici. Iar în rest câțiva irelevanți.
Nu cred că a contat decisiv în final nici campania făcută în on-line și presă de Călin Bibarț în care acesta, sfătuit inteligent, și-a exploatat la maxim imaginea sa de om hâtru și blajin, menită să îl apropie de marea masă de alegători (pe stilul Băsescu) într-un fel de care Bâlcea nu era nativ capabil. Fără a enunța măcar odată că va candida, Bibarț s-a prezentat prin mesaje mai mult sau mai puțin subliminale, ca o alternativă la gruparea care a condus orașul în ultimii ani și implicit la candidatul Bîlcea, capitalizând astfel inteligent pe erodarea firească a imaginii adversarilor săi interni și pe lipsa unei opoziții relevante din exteriorul PNL. Paradoxal el fiind viceprimarul aceluiași partid. Chapeau! Sigur că a ajutat și asta, dar nu cât să răstoarne totul, repet, cât timp nu se punea real problema că Bibarț ar putea câștiga niște alegeri pe care Bîlcea le-ar fi pierdut.
Și atunci totusi ce s-a întâmplat? E o întrebare la care Sergiu Bîlcea va trebui să răspundă la un moment dat! Fie că nu a fost destul de puternic ca să reziste presiunii, fie că s-a trezit sedus și abandonat, fie ca a fost determinat să renunțe prin alte mijloace – oricum renunțarea lui din acest moment demonstrează că nu este încă în stare să meargă până la capăt și să reziste în momentele foarte dificile – de care politica cea mare și murdară este plină. Mai este loc de creștere.
Ce s-ar fi întâmplat dacă nu renunța? Putem doar specula acum. Dar nu! Călin Bibarț nu ar fi putut primi susținerea altui partid fără a se compromite total (în varianta PSD), asta dacă ar fi primit-o din capul locului (improbabil de la USR). Și sincer, atât cât îl cunosc nici nu cred ca și-a pus problema. Iar independent, într-un singur tur, nu ar fi câștigat niciodată. Ar fi avut de suferit PNL în caz de ruptură? Categoric! De câștigat Bibarț ceva? Mai nimic, mai ales dacă ne uităm la alte exemple. Cel mult o palmă dată unui partid din care a făcut parte cu succes atâția ani.

Ca să ajungem la rădăcina problemei, din păcate PNL este încă departe de modelul de democrație de partid în care (pe model american – dacă vreți) se deschide oficial o competiție internă pentru câștigarea unei candidaturi. Deciziile se iau tot în grup restrâns între inițiați, la micul troc și apoi comunicate vulgului liberal. Dacă măcar formal decizia gata luată – Bîlcea la primărie și Bibi locul 1 la deputați – a fost aprobată în forul de partid, cu presa de față, noua variantă cu Bibarț la primărie a fost pur și simplu comunicată BPM-ului renunțându-se la votarea ei, după ce oricum ea fusese în prealabil comunicată presei. Asta în caz că își mai făcea cineva iluzii legat de dezbaterea internă. Pot doar bănui care ar fi fost rezultatul unui vot, mai ales al unuia secret. Dar de ce să ne mai batem capul cu reguli și statute când alea iacta est. Poate face careva vreo contestație și ne trezim în aer ca proștii. Ce să fac dacă juristul din mine nu îmi dă pace? Dar cred până mor că fără reguli respectate suntem nimic și pentru asta voi lupta cât timp voi fi în PNL ca și pentru schimbarea acestui mod de a face politică, pe care eu îl consider rudimentar și nociv.
Pentru că întâmplându-se lucrurile astfel liberalii au fost privați de șansa de a participa la o campanie internă și la o dezbatere reală, de posibilitatea de a susține din tot sufletul unul dintre candidați. Dar au pierdut mai ales cei doi protagoniști. Pentru că din competiții se nasc câștigători și lideri. Or aici avem doar înlocuirea unui candidat impus cu un altul. Unul care până în momentul anunțării deciziei nu și-a asumat verbal intențiile sale lăsând să lucreze pentru el bârfa, antipatia pentru alții și chiar reputația spectrului ajuns deja mistic al finului său. Iar asta pe termen lung nu ajută și nu validează.

Vreau sa fiu bine înțeles. Cred că oricare dintre cei doi protagoniști s-ar fi achitat cu brio de sarcina de primar iar cu proiectele pe care liberalii le propun poate începe o perioadă extraordinară și mult așteptată pentru Arad. Iar Călin Bibarț are tot ce trebuie pentru a conduce primăria care le va pune în practică și va fi un primar excelent. Și mai cred ca Sergiu Bîlcea nu pleacă nicăieri iar experiența ultimelor luni îl va face mai matur și mai puternic. Mai cred însă că trebuie modernizat felul de a face politică în PNL și mi-aș dori ca Sergiu Bîlcea și Călin Bibarț să pună umărul la această schimbare. Mi-ar fi placut să îmi bat capul acum un an sau șase luni cui să dau susținerea mea.

Cât despre Gheorghe Falcă, eu nu m-aș grăbi să îi cânt prohodul încă.
Fără a îl bănui, Doamne ferește, că a chiar urmărit acest rezultat, nu aș zice deloc că îl dezavantajează. Unii făceau chiar scenarii că, în varianta Bîlcea – câștigător, centrul de putere locală s-ar fi polarizat în jurul noului primar și al celor care îl susțineau. Cert este că vom avea în continuare mai multe figuri cu influență în partid cu Bibarț primar, cu un consiliu local în a cărui alcătuire (în ce privește consilierii PNL) Geanina Pistru – virtual deputată – va avea un cuvânt greu de spus și cu Bîlcea (dacă nu trece spre București) viceprimar în siajul lui Bibarț. Și nu l-aș uita pe Iustin Cionca actual și viitor președinte CJA care se bucură de o simpatie mare, în special în județ și care a demonstrat echilibru și rezistență într-o perioadă mai mult decât complicată. Așa că Gheorghe Falcă își va putea vedea de proiectele sale continuând să arbitreze eventualele dispute locale cu ascendentul cuiva care încă nu a pierdut nici o bătălie în fieful său și totodată rămâne, cel puțin pentru moment, vârful de lance al PNL Arad în politica națională.