Partidul Noua Republică a avut o ieşire salutară la diletantismul care caracterizează demersul administraţiei locale de a strecura Aradul printre pretendenţii la titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021.
Modul în care administraţia locală din Arad a dat (din nou!) cep la banii publici pentru apropiaţi şi pentru cei care îi cântă în strună, în numele unei candidaturi pretinse dar nejustificate, cel puţin deocamdată, decât de o spoială (scumpă!) sau, dacă vreţi, de o spoliere a banilor publici foarte bine pusă la punct, nu poate trece indiferent. De aceea, luarea de poziţie a Noii Republici este cu atât mai necesară.
„Conducătorii urbei noastre se erijează în promotori ai culturii, subordonând totul unei himere gonflabile, competiţia pentru câştigarea titlului de capitală culturală europeană pentru Arad, în 2021. La acel moment, va fi mâncată şi coliva actualei administraţii iar arădenii vor plăti cu vârf şi îndesat oalele sparte. Până atunci, banii noştri se duc pe aşa zise acţiuni culturale, în fapt nişte şuşe gen ziua vecinului, la care arădenilor li se returnează câţiva creiţari din taxele şi impozitele exorbitante pe care le plătesc”, au arătat liderii Partidului Noua Republică, într-o conferinţă de presă.
„Sub pretextul «viitorului luminos» al culturii arădene, administraţia a făcut un colhoz gen 1984-1987, în care «specialiştii» sunt aparatnicii care habar nu au ce coordonează. În mintea politrucilor, un electrician ar putea pune un bec în acelaşi timp în doua locaţii diferite. Sau un contabil să ţină contabilitatea la toate acţiunile colhozului, cât şi a celor care organizeaza adhoc acţiunile pseudoculturale stradale. Din păcate, hei-rupismul politic este pe cale să distrugă o moştenire culturală imensă a Aradului. Cei care conduc aceste entităţi au o afinitate mare faţă de «Stăpân, baron local»”, spun şefii Noii Republici.
„Incompetenţa unora îşi spune cuvântul. Modul dezastruos managerial al acestor conducători nu-i califică să conducă o grupă la grădiniţă, darămite o unitate culturală. Ce transmit ei generaţiilor următoare? Faptul că monştri sacri cum ar fi Franz Liszt, Johann Strauß fiul, Pablo Sarsate și Henryk Wiernawski au onorat Aradul, concertând pe scena Filarmonicii? Nicidecum, nu asta are importanţă, ci faptul că stăpânirea locală politică taie şi spânzură, încăpăţânându-se să-i trateze pe artiştii care au făcut grevă ca pe «corul robilor».
Domnilor care aveţi atribuţii în acest domeniu, uitaţi că decapitarea posturilor şi a meseriilor de profil din aceste instituţii aduc prejudicii cu un impact necultural intern mare. Nu găseşti oameni imediat şi oriunde pregătiţi să facă aceste profesii.
Funcţionarea acestor institutiţii nu este în folosul unora, trecatori prin funcţii, ci al tuturor cetăţenilor oraşului. Sigur, conducătorii nu sunt eterni în funcţiile decizionale, dar faptul că, după o vreme, vine momentul decontării nu repară distrugerile făcute. Pentru cei înşurubaţi temeinic la puterea locală, nu contează prejudiciile aduse cetăţeanului. Ceea ce se întâmplă la Filarmonică este doar cireaşa de pe colivă, impostura este generalizată, iar arădenii o resimt cu vârf şi îndesat. De pildă, managementul defectuos al CET-urilor, prin contribuţia edililor şi a consiliilor de administraţie duce la vremuri glaciare pentru cei care au mai rămas prinşi în capcană şi în neputinţa de a-şi alege şi face un confort interior acceptabil. Interzicerea prin ordonanţe locale de a-ţi putea alege confortul şi serviciul de care ai nevoie, emisă prin încălcarea normelor, i-a adus pe arădeni în situaţia de a plăti apa rece la preţ de apă caldă, pentru ca banii furaţi să se adune în buzunarele politrucilor plantaţi ca şi consilieri. Se pune întrebarea: cine plăteşte? Răspunsul este unul singur: noi, arădenii. Tocmai din acest motiv, Noua Republică Arad face apel la instituţiile abilitate să ceară audit extern la toate instituţiile aflate sub tutela politică a puterii locale. Domnilor administratori politici, vă somăm: Jos mâinile de pe cultură şi căldură!”, precizează şefii Partidului Noua Republică, încheind cu un citat din secolul 18, când Edmund Burke a spus: „Nu e o parte neglijabilă a înţelepciunii să ştii cât de mult rău poate fi tolerat!”.
Lasă un comentariu