De la deschiderea oficială a Expoziției Mondiale 2015 din Milano mii de persoane calcă zilnic pragul pavilioanelor statelor reprezentate, pentru a vedea în ce mod au reușit să interpreteze tema expoziției. Printre acestea se găsește și România, aflată pe partea dreaptă a decumanului, vecină cu Spania și nu departe de pavilionul Ungariei.
Și pavilionul românesc este luat zilnic cu asalt de turiști proveniți din toate părțile lumii. Eram foarte curioși să vedem cum ne prezentăm lumii la Milano, drept urmare am decis să dăm o tură incognito, în straiele simplului vizitator, fără a ne anunța sosirea, pentru a vedea cu ce impresie ies turiştii din pavilionul românesc. Chiar în apropierea acestuia am putut vedea români care își făceau niște selfie ca să demostreze lumii întregi că au trecut în casa de sticlă și lemn și cu acoperiș de stuf. Ajunși la intrare, suntem întâmpinați de o tânără domnișoară cu o bluziță albă cu motive tradiţionale și pantaloni negri, care ne salută politicos în italiană. Intrăm curioși să descoperim tema expoziției. Chiar de la intare, ne uităm în stânga și în dreapta, doar doar găsim un panou, ceva din care să pricepem ce-i cu casa cu acoperiș de stuf, însă nu găsim nimic. Ce păcat, până și țările din lumea a III-a aveau o plăcuță explicativă. Nu-i nimic, probabil că o vom găsi mai târziu. Construcția are un etaj: parterul este format dintr-un coridor lung pe toate cele patru laturi, în centru se află o sală de spectacol cu scaune pe de o parte și un ecran pe întreg peretele de vizavi. Sala este deschisă pe celelalte două părți care dau înspre coridor, unde se pot admira operele unui artistul român, care – conform domnișoarei de la intrare, care vorbește bine limba italiană – ar fi unic în lume datorită modalității originale de a realiza tablourilor. Operele sunt create cu sticla de Murano, iar bucățile colorate seamnă mult cu mozaicurile. Tablourile reiau titluri celebre din pictură, ca de pildă Primăvara lui Botticelli. Nu vă putem dezvălui numele autorului, chiar dacă am căutat îndelung vreo informație. Probabil ne-a scăpat, sigur o fi fost scris pe undeva. Nu de alta, dar până şi tablourile celebre, cunoscute de toată lumea, au eticheta cu numele şi titlul operei. Eram tot mai dezamăgiți.
Unei alte domnișoare i-am solicitat să ne ofere un pliant sau să ne spună unde-i ascunsă importanta legendă a pavilonului. Tânăra ne-a spus politicos că nu are nimic scris și că descrierea ne-o poate face verbal dacă suntem interesați…
În sala cu scaune, când pe ecran nu derulează imagini cu frumusețile naturale, arhitectonice și artistice ale țării, sunt puse în scenă diverse spectacole. De pildă, joia trecută, la ora prânzului, s-a putut urmări un număr de iluzionism etnic în fața unui public destul de restrâns. În afară de asta nu veți găsi nimic altceva la parter, nici măcar mult râvnita tăbliță sub formă de legendă așa cum am văzut la multe alte pavilioane prin care simplul vizitator să înțeleagă care-i numele acestuia, ce vrea să însemne casa cu stuf sau care-i legătura tablourilor cu tema expoziției internaționale. „Hai să plecăm, aici nu-i nimic” – spunea o tânără italiană care, cu pașaportul în mână, s-a dus ață la tejghea să-i fie ștampilat documentul, bifând astfel o altă țară vizitată în carnetul suvenir inventat de organizatorii Expoziției Mondiale.
La etaj, turistul poate să cunoscă România gustând din mâncărurile tradizionale. Poate și să bea românește, de la apă, vin şi până la bere, la prețuri europene, considerând că jumatate de litru de Dorna costă 2 euro. Un meniu circa 14 euro. În jurul restaurantului se află o grădină de legume și fructe, unde a fost sădit și leușteanul, o plantă după care tânjesc mulți români domiciliați în Italia…
Expo Milano 2015 își va închide porțile la sfârșitul lunii octombrie. Noi, însă, data viitoare, vom efectua o vizită oficială, pentru că ne dorim să umplem golurile rămase de pe urma celei dintâi.
Lasă un comentariu