Ce-i mână pe ei în luptă?

Asistăm, aproape săptămânal, la mitinguri îndreptate, citez, „împotriva exploatării gazelor de şist”. Sute de oamenii asistă, de fiecare dată şi de cele mai multe ori aceiaşi, la prezentări în care este înfierată exploatarea gazelor de şist în judeţul Arad. La început, sincer să fiu, am fost atras şi eu în această cursă a luptei cu „exploatatorii capitalişti” care vor să ne distrugă terenurile agricole şi să ne otrăvească apa.

Mai pe urmă, am început să mă interesez mai îndeaproape de caz, pentru că aşa trebuie să facă un ziarist, înainte să înceapă să aştearnă anapoda rânduri pe hârtie. Şi aşa am ajuns să înţeleg că sute de oameni şi uneori, dar foarte rar, mai mult de o mie, sunt strânşi laolaltă, unii de voie, alţii de nevoie (nu e uşor să-ţi pierzi serviciul în aceste vremuri!) pentru a protesta, chipurile, împotriva exploatării gazelor de şist în judeţul Arad. Care exploatare există doar în mintea unora, nu a tuturor, din fericire!

Îndoiala mea cu privire la sinceritatea organizării (şi organizatorilor) acestor proteste a apărut în momentul în care unul dintre ei, care visează că va deveni, în 2016, primar într-o localitate din perimetru EX-6 Curtici, a avut nişte cuvinte mai puţin apreciative la adresa unui coleg de luptă împotriva gazelor de şist. Care coleg – există destule articole pe tema asta – a fost primul care a organizat în Arad o mişcare de stradă pe temă. Cine cunoaşte istoria protestelor sincere din Arad împotriva exploatării de la Roşia Montană şi împotriva fracking-ului ştie la cine mă refer. Persoana în cauză nu mai participă, acum, la proteste…

Un al doilea semn de întrebare a apărut în momentul în care reprezentanţii „exploatatorilor capitalişti”, care doresc să exploreze în vederea depistării de ţiţei şi gaze (atenţie, nu gaze de şist!), au încercat să explice exact ce anume doresc să facă, dar nu i-a ascultat nimeni. Deşi este evident că „exploatatorii” nu au acordul statului român să caute gaze de şist şi nici nu intenţionează asta, protestatarii îi dau înainte cu mitingurile, căzând victime unei manipulări demne de o cauză mai bună.

Manipulare care a antrenat inclusiv primari şi preoţi (ambele categorii interesate direct să dea bine în ochii opiniei publice), dar şi persoane ieşite din viaţa publică, în cazul acestora din urmă fiind vorba de amăgirea tristă că vocea lor mai înseamnă ceva.

În fine, dacă ne uităm şi la cine este „motorul” acestor proteste – şi anume Dimitrie Muscă, proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici, avem tabloul complet al luptei „anti-fracking” din judeţul Arad.

Şi, era să uit, putem răspunde fără nici un fel de probleme la întrebarea din titlu!