Fiecare dintre noi, când pornim sau ne relansăm în viaţă, ţinem cont de anumite repere. Fireşte, cel mai reprezentativ reper este propria persoană. Dincolo de egoism, fiecare dintre noi avem propria conştiinţă, propriul nostru crez.
Pornind de la noi, de la fiecare dintre noi, reperele se înmulţesc. Pasul următor, logic şi moral, este familia, copiii mai ales. Apoi, pe măsură ce vrem şi putem, încercăm să includem prietenii, cunoştinţele, vecinii şi, în cele din urmă, societatea.
Puţini oameni reuşesc să-şi ducă menirea până spre a fi administratori. Ca o micuţă paranteză, esenţa cuvântului administratio vine din greacă şi nu înseamnă nici a fi stăpân sau conducător, cu atât mai puţin corupt, ci a fi în slujba cuiva, în cazul nostru a societăţii, a oamenilor cu care te întâlneşti zi de zi şi pe care poţi să-i serveşti, să-i îndrumi şi să-i ajuţi.
Accept, respect şi propun întotdeauna oameni care îşi respectă menirea, care se respectă pe sine şi, ca o înşiruire logică, îşi respectă copiii, vecinii, cunoştinţele, terminând prin a se implica în societate. În aceste zile nu trebuie să vorbim de cei care au profitat de poziţii politice şi administrative. Trebuie să găsim soluţii şi oameni care ne pot duce spre valori, care îşi respectă poziţia, îi respectă pe cei de lângă ei şi vor să se implice. Cei 20 de ani ai lui Brucan, deveniţi 25 şi mai mulţi, au început să se epuizeze în primul rând ca răbdare a românului, suita de arestări vine doar să completeze acest termen-limită al unei tranziţii perpetue, al unor îmbogăţiţi nemeritat, al răbdării sus-amintite. În rest, avem nevoie de oameni noi, cu idei noi, cu principii noi, cu sentimentul administraţiei în ceea ce înseamnă termenul în sine: în slujba cuiva, nu asuprind pe cineva. Scriu aceste rânduri gândindu-mă că în multe locuri avem nevoie de ceva nou, de ceva în plus. Aradul are nevoie de un suflu proaspăt, în special în unele zone din judeţ unde stăm, lâncezim şi avem impresia că alţii trebuie să ne facă lucrul. Primul exemplu pe care l-aş da ar fi Lipova, un oraş drag, încărcat de istorie şi emoţii, dar care parcă merge în marche-arriere, în timp ce noi ne tot minţim că mergem înainte cu cel puţin viteza a treia.
Bai da-ne si noua o sugestie cu ce ar fi de facut ca doar sa constati ca suntem doar o turma pusa la mulgatoare de niste smecherasi nu este suficient, este cumva din ciclul evidentelor de 2 bani din ultima perioada: iarna nu-i ca vara, primarul care este etc.
Identifica mai bine ce nu merge sa priceapa cititorul tau ca ai un suflet, ca vrei ceva, ca esti cum spuneai chiar tu dintre aceia cu preocupari pe administratio.
Tu nu vezi ca sistemul este de asa natura ca selecteaza dintre toti posibilii administratori, doar jegurile? Oare de ce?
Cât timp prezenţa la vot e de sub 50%, avem – aşa cum aţi spus – administratorii (primari, preşedinţi de consilii etc.) vor fi puşi de „ei”. E ca la loto, primul pas pentru a câştiga e să „jucăm”, adică să ne implică. Apoi, să alegem oameni competenţi. Pentru asta trebuie să vedem omul din spatele afişului.
Eu, ca formator de opinie (sau cel puţin încerc să fiu), subliniez anumite lucruri. Nu pot da soluţii, doar pot să identific calea spre aceste soluţii. Restu e povara fiecăruia dintre noi, om cu om, vot cu vot.
Cat timp presa e asa cum e iar fircalitorii scriu dupa cum {despre cine) sunt platiti (rusinica), tot hoarda portocalie o sa mulga Aradul si aradenii. Daca presa era presa si ziaristii aveau coloana vertebrala , Falca era primar pe la Mailat eventual. Voi l-ati facut…sa va spalati pe cap cu el.
nu am cuwynte