Micul dictator

Dacă la Arad face absolut orice doreşte în organizaţia pe care o păstoreşte şi conduce municipiul aşa cum vor muşchii lui, cu miticii nu-i prea merge.
De fapt, conducerea centrală a PDL cunoaşte foarte bine modul dictatorial în care Falcă  „dirijează” organizaţia judeţeană şi, tocmai de aceea, el şi acoliţii săi sunt marginalizaţi la Bucureşti (vezi neacordarea unui loc eligibil pentru Lucian Riviş Tipei pe lista pentru europarlamentare).
Falcă a avut grijă să-i elimine din organizaţia locală pe toţi cei ce au avut altă părere sau au avut curajul să-l contrazică. Falcă, practic, nu mai are prieteni, ci doar câţiva apropiaţi, foarte puţini şi aceştia. Falcă are în sânge sămânţa unui mic geniu politic dar, ca şi în cazul altor predecesori de-ai săi ca Hitler, Stalin sau Ceauşescu (e adevărat la o altă scară, mult mai mare), a făcut greşeala să creadă că el le ştie pe toate şi, că, toţi cei care-l înconjoară trebuie doar să tacă şi să execute.  Astfel, au fost nevoiţi să părăsească partidul oameni reprezentativi care, de-a cursul anilor, s-au identificat cu acesta. Iar aceştia îşi văd de treburile lor şi se descurcă mult mai bine ca înainte. Îmi vine acum în minte cazul lui Tibi Ciul, fost lider al unor organizaţii zonale şi, care, deunăzi, a fost ales membru în Colegiul de Conducere al Camerei de Comerţ Arad.
Sunt convins că voi fi din nou „atacat de unii” pentru ceea ce scriu despre preaiubitul conducător dar, din păcate, conştiinţa nu mă lasă să stau deoparte. Nu pot să fiu impasibil atunci când un personaj care ne conduce urbea se foloseşte de orice mijloace pentru a păcăli, a prosti, a îndobitoci pe cei din jur. Nu pot accepta ca unul ca el, fost mare revoluţionar, declarat luptător împotriva dictaturii comuniste, să devină mai rău decât cei împotriva cărora a luptat. Nu pot înţelege cum a putut să-şi sacrifice o parte din familie (socrul, fini etc.), pentru a-şi atinge ţelurile de preamărire. Nu pot percepe faptul că oameni care l-au ajutat să câştige (nesperat) primul mandat de primar au fost debarcaţi ca nişte gunoaie (normal, căci şi Polaris trebuie să-şi câştige banii)!
Dictatorii se nasc atunci când le permit şi chiar îşi doresc cei din jur. Dictatorii se nasc atunci când oamenii slabi, interesaţi, linguşitori ştiu că doar ridicând un asemenea individ îşi pot realiza obiectivele. La început, dictatorii fac fapte bune, par umani, par a se răzvăti împotriva nedreptăţilor, ridică poduri, fac şosele… dar, vai, toate acestea doar pentru atingerea obiectivului final: PREAMĂRIREA!
Scriu aceste rânduri cu tristeţe, căci am crezut în Falcă, am crezut în ideile lui (care, poate, la un moment dat, au fost curate), am crezut într-un om de vârsta mea, am crezut că este la fel ca mine, care am mărşăluit şi am scandat lozinci anticomuniste şi antidictatoriale pe străzile Timişoarei şi ale Aradului, în perioada tulbure a Revoluţiei – lovitură de stat. Şi, tocmai acest lucru mă doare: că am fost „golan” la Timişoara, că mi-am petrecut nopţile în Piaţa Operei, recitând din Dinescu, plângând şi sperând într-o societate mai bună, cântând refrenele lui Paţurcă… Şi, în final, pentru ce? Pentru ca un fost coleg de crez să se comporte, acum, exact pe dos!?
– Mi-e milă de tine, Ghiţă! Mie milă că te laşi înconjurat de „yesmeni”. Încearcă să te trezeşti, căci nici banii Geaninei, nici evlavia lui Lucian, nici măcar prietenia lui Gopo nu te vor ajuta, ci dimpotrivă, într-un final, vor fi pietre de moară pentru sfârşitul tău politic.
– Împărat, Tutankamon sau Number One (cum te poreclesc cei apropiaţi ţie), cred că e timpul să-ţi faci un proces de conştiinţă, să-ţi dai seama că ai greşit, să mai poţi repara ceea ce ai stricat pentru că, să nu uiţi, nimeni nu e veşnic şi, totuşi, cred că OM EŞTI ŞI TU!