Te trezeşti de dimineaţă gândindu-te la treburile pe care le ai de făcut, te pregăteşti să pleci spre locul de muncă, îţi iei rămas-bun de la cei dragi, alergi spre metrou şi … gata, s-a terminat destinul tău. Acest scenariu îl au în minte belgienii în aceste zile, fără îndoială.
Bombe la aeroport şi în metrou într-o zi de marţi. Ora opt fără zece: mii de oameni se află în aeroportul internaţional din Zaveentem, Bruxelles. Doi kamikaze se aruncă în aer în sala de plecări a aeroporului, zeci de oameni sunt ucişi şi sute răniţi. Se creează o panică totală. Pe străzi, lumea e crispata şi priveste speriată în jur, probabil căutând să se apere de orice. În jur de ora nouă, sirenele maşinilor de poliţie devin asurzitoare în tot oraşul, oamenii speriaţi nu pot spune decat că „c’est la guerre” (e război). Şi, într-adevăr, par scene de asemenea natură. Elicoptere survolează oraşul, transportul în comun e oprit, timpul stă în loc. O bombă a explodat în staţia de metrou Maalbeek, în cartierul european, la o oră după cele de la aeroport. Nimeni nu a putut preveni, nimeni nu şi-a putut imagina asemenea tragedie, cu toate că alerta de gradul patru de pericol de atentat terorist din noiembrie 2015 a pregătit oarecum poliţia, armata, trupele speciale şi, mai ales, populaţia Bruxelles-ului. În staţia de metrou îşi pierd viaţa şi mai mulţi oameni. Zeci sunt răniţi, alte zeci în stare de şoc. Şi aici tot un kamikaze e autor al tragediei.
Parinţii aleargă disperaţi spre şcoli, reţeaua de telefonie mobila e în pană, noroc cu reţelele de socializare. Nimănui nu îi mai pasa de job! Toată lumea se închide în casă şi se pune tăcerea peste oraş. Şi doliul. Între timp, sunt evacuate aeroportul şi zona din jurul staţiei Maalbeek, sunt arestaţi suspecţi, casele percheziţionate.
Cum bănuia toată lumea, cei trei kamikaze erau belgieni, născuţi şi crescuti la Bruxelles, simpatizanţi ai ISIS şi bine instruiţi în Siria într-ale atentatelor cu bombe şi centuri sinucigaşe. De asemenea, toţi trei făceau parte din anturajul teroriştilor de la Paris, din noiembrie 2015. Poliţia belgiană a dat peste ei în goana dupa renumitul Salah Abdeslam, cel care nu a dus la bun sfârşit atentatele de la Paris şi s-a ascuns chiar în cartierul unde s-a născut (în Bruxelles) timp de patru luni. Odată cu arestarea lui, acesta a declarat că sunt planuite atacuri la Bruxelles. Şi totuşi tragedia de marţi nu a putut fi evitată.
Din nou, un alt terorist, care trebuia să detoneze o a treia bombă la aeroport, este de negăsit. Bomba a explodat când aeroportul fusese deja evacuat. O fi oare o tehnică prin care celulele teroriste europene ţin ocupate autorităţile în timp ce plănuiesc alte atentate?
Dar cum este posibil ca Bruxelles, capitala UE, să fie pepiniera teroriştilor europeni? Cum este posibil ca un atentat anunţat să nu poată fi evitat? De ce autorităţile din vest nu se pot alia împotriva acestui val de terorism?
Circa 6.000 de tineri europeni sunt radicalizaţi în Siria şi mulţi dintre ei se întorc fără probleme în ţările din vest, unde sunt urmariţi însă nu destul de atent pentru a dejuca atentatele de acest gen…
Lasă un comentariu