Sunt grădinar. Recunosc. Doar cu numele, deşi-mi plac florile. Ca şi grădinar, pot – sau încerc – să-mi dau cu părerea  despre cum stă balanţa electorală. Nu e vorba de deontologie – cică n-ar fi bine să vorbim de politică, în aste vremuri –, dar doresc să nu lovim clar ideea de a vota, din  moment ce suntem în campanie electorală. Hai, să vorbim despre… flori!

Clar, trandafirul e la modă. Că e unul, că sunt mai mulţi, trandafirul e la modă. Pe eşichierul politic, trandafirii stau de ceva vreme la pândă. Au fost ei scuturaţi şi dezrădăcinaţi de la guvernare, de când cu tragedia de la Colectiv, dar uite că înfloresc din nou şi se pregătesc să se instaleze iar pe pervazurile de la Casa Poporului şi de la Palatul Victoria.

Cine mai stă la pândă? Iaca un buchet de gălbenele. Unii vor spune că gălbenelele sunt bune, or fi, alea clasice, dar nu astea, cam veştejite. Gălbenelele de care vă spun sunt genetic scurse din portocalele suculente pe vremea crizei combinate cu lămâile nemulţumite din USL. Rămâne galbenul veşnic promiţător, dar în acelaşi timp care tot veşnic rămâne la stadiul de simplă promisiune.

A mai rămas, ca idee, altoiul PUSR. Acolo putem pune orice. Sau, de fapt, nu putem, dar… e loc pentru toţi. Un buchet cu de toate: nişte gladiole, care dau prestanţă, muşcate, care dau ideea de ton critic, nişte gherbera made in France, ca la Capitala  E un fel de… ce-o fi: un altoi între Soros şi umbra lui Johannis. Un pic de… speranţă combinată cu antisistem.

Mergând mai în jos, lalelele rămân conservate, poate cu nişte petale lipsă, dar tot se-adună de un buchet de 5 procente. Aşa că şi tulipanul trebuie luat în calcul.

Desigur, mai sunt irişii de un albastru inifinit, ca un zid al plângerii marca Voroneţ, specific PMP, adică acelui ochi albastru, spălăcit, fix, emoţional, fix, expresiv, fix, poetic, fix, atotcuvântător, totuşi fix. Clar, e vorba de Băsescu.

Poate că i-am văzut pe toţi, dar am uitat de cea mai importantă floare. În limbaj cromatic, cel mai maleabil partid este „Ghiocelul”, adică proaspăt născutul ALDE. Ăştia, convinşi de importanţa de a sta în poziţia „balama” şi la fel de convinşi că e nevoie de ei, adoptă poziţia ghiocelului faţă de cei care sunt la pupitru, poate-poate prin buchetul şi se „mărită” la guvernare.

Ar mai fi şi alte flori, cu şanse aproape nule să intre în „găleata” politică de la Casa Poporului. Dar ideea e clară: în decembrie avem şansa să plivim flora noastră politică, să ne alegem buchetul care ne place.

Aşa că, chiar dacă nu mă ştiu la politică, la flori mă mai pricep. Sau, cel puţin, aşa cred!