La Parlamentul României a fost inițiat în 17 mai un proiect pentru crearea unui grup de lucru care va elabora un pachet legislativ privind reabilitarea psiho-socială a persoanelor cu dizabilitate psihiatrică. Senatorul Adrian Wiener, președintele Comisiei pentru egalitatea de sanse și Simona Carmen Ionescu, președinta Asociației Române de Psihiatrie Medico-Legală au fost inițiatorii unei mese rotunde pe marginea acestei teme.
Discuțiile s-au axat pe tema implementării Convenției ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (2006), ratificată de România în 2010. Convenția, în esență, propune o schimbare de paradigmă: dizabilitatea este mai degrabă o inadecvare a societății de a fi incluzivă decât o patologie a individului. Grupul de lucru creat se va ocupa de identificarea celor mai bune soluții la nivel legislativ și instituțional privind reabilitarea psiho-socială a persoanelor cu dizabilitate psihiatrică.
„Subliniez faptul că trebuie să trecem de la modelul medical la dimensiunea socială a dizabilității. Conceptul de drept și libertate fundamentală a evoluat. Încă din 1948 avem «drepturile albastre» (civile și politice în esență, menite să apere individul de abuzul statului: dreptul la viață, egalitatea în fața legii, dreptul la liberă exprimare, dreptul de a alege și a fi ales), și «drepturile roșii» (economice, sociale și culturale, menite să garanteze condiții și tratament egal: dreptul la hrană și locuire, accesul egal la servicii de sănătate, dreptul la muncă), două categorii de drepturi ce sunt cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului, pe care Statul nu le poate îngrădi prin referendum sau alte legi . Astăzi, în 2017, mai vorbim și de o a treia generație «drepturile verzi», care trec dincolo de zona socială și civilă: dreptul la auto-determinare, dreptul la dezvoltare economică și socială, accesul la resurse naturale, dreptul la un mediu sănătos, dreptul la moștenirea culturală, la incluziune”, declară Adrian Wiener, senator USR.
Evenimentul de la București a urmărit găsirea unor soluții practice pentru problemele cu care se confruntă pacienții cu dizabilități psihosociale aflați sub incidența măsurilor de siguranță cu caracter medical. Este vorba despre existența a numeroase cazuri sociale, lipsa reabilitării psiho-sociale sistematice și implicit a pregătirii pacienților pentru reinserție socială (după modelul penitenciarelor), precum și lipsa unui sistem funcțional de reabilitare psihosocială în comunitate, ceea ce face imposibilă dezinstituționalizarea pacienților fără suport socio-familial, ducând la supraaglomerarea fără precedent a Spitalelor de Psihiatrie și Măsuri de siguranță.
„Și conceptul de egalitate de șanse evoluează: de la o înțelegere minimalistă – oportunități egale de a accede social, independente de rasă, gen, religie sau orientare sexuală, bazată strict pe abilități și competențe – la o atitudine activă: să adreseze și oportunitatea egală de a dobândi cunoștințele, competențele și abilitățile relevante pentru a accede social. Trebuie să dezvoltăm mijloace de exercitare a dreptului, nu doar să îl recunoaștem formal. Cetățenia socială modernă, în exercitarea drepturilor civile, politice și sociale, asumă egalitatea și impune o justificare morală a discriminării și tratamentului asimetric. Pe aceste fundamente conceptuale pleacă preambulul Convenției pentru persoanele cu Dizabilități – recunoaște dreptul la independență și la luarea deciziilor și îndeamnă la măsuri ale decidenților pentru punerea în fapt a dezideratelor asumate. Totodată avem o șansă de a ne regăsi ca societate. Poate fi un proces de re-normare a valorilor noastre ca națiune”, încheie Adrian Wiener, senator USR.
Lasă un comentariu