Ambalaje mincinoase

Trăim vremuri în care expresia „Să nu încurci marfa cu ambalajul“, zbârnâie de mama focului. Ambalajele viu colorate şi în aceiaşi măsură viu mincinoase SUNT SUFLETUL UNUI COMERŢ CU TENTĂ DE GENOCID! Odată aliniaţi „marilor civilizaţii europene“, am învăţat să ambalăm gunoaie la preţ „bio“. Ca nişte curve frumoase şi neexperimentate, suntem la cheremul unor matroane fleşcăite ce îşi trag speranţa prosperităţii din „oralul“ stângaci dar sincer al unei economii vestale, penetrate într-un viol în grup de G8-ul ce face „legea“ în curtea săracilor de pe Mapamond.

Nu ştiu cum se face da’ gripa aviară ori vaca nebună parcă-s marcă înregistrată în România… Calu’ şchiop şi raţa mută, aşişderea…

Cum ne iese şi nouă un export mai acătării, hopa, imaculata Ieuropă, căutată pe sub fuste de G8-tişti, ne găseşte oarece noduri în păpurişul autohton.

Nu-i momentul ca un habarnist ca mine între-ale import-exportului să se lanseze în sfaturi ori explicaţii. Departe de mine această intenţie. Atât de departe că abia-i desluşesc conturul…

Numai că unele fructe sau legume nu au nici un gust ori toate au acelaşi… gust. Noi ştim ce halim numa’ dă aia că vedem – spre exemplu – mărul pe masă. Legaţi la ochi, dintr-o salată de fructe cu greu le-am deosebi unele de altele. Dacă nu mă credeţi, vă rog încercaţi…

Tot ce ne înconjoară-i tributar ambalajelor, cu sau fără ghilimele. Probabil că suntem contemporani cu o adevărată cultură a ambalajului. Diplomele obţinute uşor, contracost, la universităţi de morală îndoielnică, ţin loc de cunoştinţe şi reale înclinaţii, livrând pe piaţa muncii nişte impostori analfabeţi care, în virtutea „ambalajului“ din CV, sunt propulsaţi în funcţii ce le depăşesc competenţele. Şi, ca să umblăm un pic şi la „corason“, adeseori certificatul de căsătorie contează mai mult decît cauza eliberării lui, dragostea…

Ce să mai vorbim despre funeralii… unde „îndurerarata asistenţă“ e mai atentă la detaliile laice decît la mort. Vorba aia, „Nu contează mortu’, groapa să fie frumoasă!“

Ne dăm peste cap pentru nişte ţoale de firmă care adeseori stau pe noi ca pe cuier, dar ne neglijăm corpul sau chiar sănătatea. Şi dacă am apucat să scriu cuvîntul „sănătate“, nu pot să nu-mi amintesc şi să vă amintesc despre cotidienele de acum „tunări“ cu silicoane, botox şi alte drăcovenii, despre tunsorile retro-futuriste (da, da, ştiu exact ce vreau să spun) sau tatuaje ostentative, sau cercei în limbă… sau… Doamne, iartă-mă, câte alte spurcăciuni îmi vin în minte. Ptiu!

Şi cum toate se leagă şi tot am amintit de Bunul Dumnezeu, cu tot regretul, trebuie să constat că slujba din biserică-i un alt ambalaj ce se îndepărtează şi ne îndepărtează de El..