Are rost să le facem jocul acestor derbedei din „lumea bună” a sportului?

Urmăresc din tinerețe competițiile sportive în care selecționatele României sunt angrenate. Și, desigur, mă fac suporter al echipei noastre în meciurile pe care le dispută (ei, ele) în campionatele organizate de forurile europene, mondiale sau olimpice.

Nu am ținut nici o agendă cu statistici în cei peste 40 ani de când mă uit la sport. O fac doar cu bucuria suporterului pasionat de echipa țării sale. Așa, în timp, am învățat reguli de desfășurare ale jocurilor. Fotbal, handbal sau tenis. Am văzut multe în acest răstimp. Apelez așadar doar la memorie, aducând momente de dinainte de anul 1970, când Ilie Năstase s-a pornit prin lume să arate că în România se nasc și cresc talente surprinzătoare, la început pentru lumea sportivă de atunci și tot mai convingătoare după aceea. Tot în acea vreme, fetița de aur concura undeva în Norvegia într-o competiție de gimnastică și a început să domine total lumea de profil pentru câțiva ani buni. Pe atunci, cei ce judecau între sportivi aveau, pentru decizii, doar criteriul sportiv și nimic altceva. Cu timpul, când în lumea sportului s-au infiltrat oameni din afara fenomenului și sponsori, criteriul sportiv a început să nu mai fie important și altele i-au luat locul. De la acel nivel la pasul următor n-a mai fost nimic de semnalat. Sportivii au devenit profesioniști și banii au început să conteze decisiv în fenomen. Iar asta a dus la scăderea continuă a nivelului sportiv. Banii sunt produși de oamenii de afaceri. Ei nu-și permit să piardă și depun eforturi uriașe să convingă decidenți din lumea sportului să accepte investiții directe, legal sau chiar ilegal. În acest fel s-a decis organizarea de competiții europene sau globale în multe țări ale căror guverne au fost interesate de profit de pe urma evenimentelor. Asta, pe scurt, în ceea ce privește organizarea competițiilor. Dacă lucruruile s-ar sfârși la organizare ar fi destul, numai că ele se strică și dinspre federații către echipele participante. Pentru că tot de bani e vorba. Iau ca exemplu handbalul. NU uităm ce s-a întâmplat anul trecut la meciul fetelor noastre cu o echipă din fosta Yugoslavie. Turneul final desfășurându-se chiar într-una din aceste țări. Federația de handbal și oricare alta nu răspunde cu privire la decizii înaintea nici unui for. Cu excepția fiscului din țara în care își are sediul. Dacă federația are nevoie de arbitri mai puțin pregătiți profesional și sportiv în detrimentul altora mult mai bine pregătiți înseamnă că acea federație își dorește să facă jocuri mai puțin cinstite și este dispusă la orice.

Îmi aduc bine aminte de acel meci în care cele două arbitre și-au bătut joc pe față de munca fetelor noastre. Aseară, echipa de fete a Serbiei a condus până după minutul 50 pe Danemarca, gazda turneului din acest an, cu 2, 3 goluri aproape tot meciul. De atunci încolo, cele două au uitat să fluiere mâini în gât puse de daneze, sârboaicelor și în câteva minute danezele au câștigat meciul. Nu înainte ca, tot cele două, să le lase pe sârboaice în 4, deși în cazul uneia mingea a lovit portărița din Danemarca în cap și nu în figură. N-a contat, a dat-o afară iar de acolo meciul s-a dus pe bancă și pe tabelă. Vom vedeamai mult ca sigur Danemarca în fazele superioare, dar nu cred că va trece de niciunul din cele cu adevărat tari. Franța sau Norvegia. Serbia, chiar dacă a ieșit învinsă, a fost peste Danemarca.

Scriu astea pentru că nu mai am încredere că dacă ești bun, dar nu contezi în ecuația unora, mai are rost să concurezi. Cu alte cuvinte, cunoscând aceste mizerii, mă întreb: Are rost să le facem jocul acestor derbedei din „lumea bună” a sportului?