Azi aleg sufletul, nu telefonul…

În agitația de zi cu zi, grăbiți pentru a ajunge la facultate, job cumpărături, grăbiți în a rezolva absolut toate treburile care ne presează, uităm să avem grijă de noi, de persoanele iubite.

În toată acestă agitație citadină, am uitat să apreciem esența detaliilor, a lucrurilor mici, precum o plimbare în aer liber prin parc, o discuție matinală alături de persoana iubită.

Înconjurați fiind de tehnologie, captați de nevoia de a ne dezvolta din punct de vedere material, de a strânge lucruri materiale, neglijăm părinții, prietenii, ajungem să ne neglijăm chiar și pe noi înșine. Mă întreb, pentru ce toate aceste sacrificii? Ne sunt ele de folos atunci când apare o situație în care un om drag dispare din viața noastră? Ne mai sunt folositoare toate aceste bunuri? Răspunsul este nu, toate acestea vor deveni reci în fața durerii. Recent am trecut printr-o situație în care era cât pe ce să pierd unul dintre cei mai de preț oameni din lume, pe tatăl meu. Acelea au fost momentele în care am realizat că cel mai de preț lucru este timpul pe care îl oferim oamenilor sufletului nostru. Nu exisă ceva mai de preț decât să ai alături persoanele iubite, să le arăți cât de mult le iubești și să le demonstrezi asta zilnic!

Apreciați oamenii din viața voastră, sunați-vă părinții, spuneți-le cât de mult îi iubiți și respectați. Când ați sunat ultima dată o persoană de care vă era dor pentru a-i spune că o iubiți? Trăim cu impresia că avem timp, dar clepsidra timpului se scurge încet, încet și deși tineri fiind nu simțim acest lucru, vom ajunge la o vârstă la care ne vom da seama că ar fi trebuit să petrecem mai mult timp având grijă de noi și de cei dragi nouă.

Luați-vă timp pentru a citi cartea preferată, pentru a asculta melodia aia care v-a rămas în suflet, pentru a vă plimba într-o zi ploioasa doar voi și gândurile voastre, fără a vă stresa că mâine va trebui să mergeți la muncă pentru a plăti ratele la bancă.

Fiți așa cum vreți să fiți, fără a ține cont de părerea lumii, iubiți oamenii care vă merită, apreciați tot ceea ce Dumnezeu vă trimite și cel mai important, profitați de timpul vostru, astfel încât la bătrânețe să nu vă puneți întrebarea „Ce-ar fi fost dacă…?”.

„E bine ca timpul care se scurge să nu ne macine și să nu ne piardă asemenea unui grăunte de nisip, ci să ne împlinească, e bine ca timpul să fie o construcție.” (Antoine de Saint-Exupery)

Nota redacției: Cioculescu Cătălina este studentă în anul II la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie (FLIT) a Univestății de Vest din Timișoara, specialitatea Istorie.