Cu cât ocupăm funcţii mai importante, cu atât suntem mai predispuşi să ne înşelăm partenerul, se arată într-un studiu publicat în Journal of Sex Research, citat de Statista.com. Studiul arată că doar 9% dintre persoanele care ocupă funcţii de execuţie au admis că au călcat strâmb, iar 37% dintre cei care ocupă funcţii de top-management au recunoscut că au înşelat.
Psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept „Antrenorul Minţii” afirmă că puterea corupe nu numai în relaţiile socio-profesionale, dar şi în relaţiile intime, însă factorul predominant pentru care unele persoane sunt infidele este strâns legat de informaţiile ascunse în gene. Dacă o persoană este mai predispusă genetic să înşele, o funcţie mai înaltă, care îi dă o putere socială sporită, îi dezinhibă mai repede această nevoie primară.
Potrivit specialistului, infidelitatea poate fi explicată prin teoria Darwinistă, dar şi prin viaţa lui Gingis Han, mergând pe relaţia de expansiune şi înmulţire a speciei în diferite conjuncturi, oamenii transmit mai departe, prin relaţii sexuale, informaţii genetice către moştenitori. În tot acest proces, Gingis Han a proliferat din punct de vedere genetic infidelitatea. „Chiar dacă poate părea hilar, studiile arată că 1 din 100 de persoane, adică peste 70 de milioane, poartă gena lui Gingis Han, recunoscut pentru calităţile, nu doar de războinic, ci şi de mascul Alfa pur-sânge. În urma acestor studii, s-a demonstrat că Gingis Han a purtat şi a lăsat gene prin lume, necontenit prin viol şi un număr uriaş de soţii şi amante. Făcând paralela cu teoria lui Darwin, supravieţuirea speciei este condusă de cei puternici, în cazul nostru, chiar dacă o persoană este predispusă la infidelitate din punct de vedere genetic, lipsa de putere îi inhibă această nevoie, iar de cealaltă parte, cu cât o persoană dispune de mai multă putere, cu atât nevoia sa genetică se dezinhibă”, explică psihologul Alexandru Pleşea.
Bărbaţii fideli sunt pe cale de dispariţie
Totodată, psihologul afirmă că bărbaţii loiali sunt pe cale de dispariţie deoarece, statistic vorbind, aduc pe lume un număr relativ mic de copii, care poartă gena „fidelităţii”. Mai departe, copiii loiali, care au devenit adulţi loiali, vor da naştere unui număr relativ mic de copii, purtători ai informaţiilor genetice care predispun rareori la infidelitate, şi atunci doar cu sprijinul unor factori externi (funcţia socio-profesională înaltă, anturaj etc.). De cealaltă parte, psihologul Pleşea spune că, tot din punct de vedere statistic, urmaşii bărbaţilor infideli au depăşit numeric cu mult persoanele care au fidelitatea înscrisă în gene, iar bărbatul fidel este pe cale de dispariţie. „Gena este un factor foarte important atunci când vine vorba de predispoziţia unei persoane pentru fidelitate sau infidelitate, însă societatea a dezvoltat mediul care poate predispune la infidelitate”, crede psihologul.
Cum ne putem înfrâna pornirile dacă suntem predispuşi genetic la infidelitate?
„Condiţiile sociale actuale au nevoie de o nouă direcţie pentru a înfrâna aceste porniri. Plecând de la părinţi, educatori, mediu social, fiecare în parte are nevoie de o educaţie mai înaltă decât urmarea nesăbuită a instinctelor sexuale. Impulsul se poate opri prin simpla vedere către viitor, – la, cum va fi după ce îmi realizez instinctul sexual? – De multe ori o astfel de intrebare, deja satisface curiozitatea şi instinctul dispare, astfel apărând responsabilitatea, asumarea şi auto-educatia, caracteristici care au şanse să regleze în timp impulsurile”, consideră psihologul Alexandru Pleşea.
Predispozitia către infidelitate asigură individului poveşti, imagini, fantezii şi minciuni, toate făcând parte dintr-un mediu unde pot apărea disfuncţii mentale sau emoţionale de nedorit. În schimb, crede specialistul, crearea sau adaptarea către un mediu al fidelităţii, asigură perpetuarea în condiţii optime a speciei, un mediu cu funcţii organice, psihice şi emoţionale, normale. „Infidelitatea sexuală este principala sursă de energie a întregii mecanicităţi umane, loc de unde pleacă toate anomaliile”, concluzionează psihologul Alexandru Pleşea.
Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este psihoterapeut şi hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minţii umane în trei sisteme educaţionale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi România şi de peste 10 ani organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.
Lasă un comentariu