Caravana

Era odată-o caravană
Ce singură-și vedea de drum.
Ducea belșug, și multă hrană
C-un TVA scăzut de-acum.

La vremea când s-a dat plecarea
Cărau idei și datorii.
Aveau cu ei atunci schimbarea
Și renunțarea la hoții.

În timp, s-a pus de-o nefăcută
C-așa e pe la beduini.
S-au dat loviți, și-au pus o tută
Să deie iama-n mărăcini.

De-acolo urlă ca hiena
Că osu-i lins, și n-are sevă.
Ce ghinion. Departe-i vremea
Când lingea clanța la sinteză.

Împarte astăzi cu buldogul
Căruța faptelor sinistre.
Ce le-au comis cu omologul,
Și mulți ca ei, figuri mai triste.

Încet se scurge caravana
Și-n urmă lasă nori de praf.
Doar câinii latră, luați voi seama
Cândva, de-un paști, tot vă venim de hac.