Ce a pregătit echipa de arheologi a Complexului Muzeal Arad de Zilele Europene ale Arheologiei

Cu ocazia Zilelor Europene ale Arheologiei (ZEA), arheologii de la Complexul Muzeal Arad au ales să prezinte diverse tematici, sub forma unor videoclipuri, având ca scop apropierea de publicul larg.

Videoclipurile vin să reflecte o parte a muncii desfășurate de către aceștia în ultima perioadă.

„Această abordare are menirea de a oferi o perspectivă mai largă asupra cercetării arheologice. Munca de arheolog este de multe ori învăluită în mister. În primul rând, aceasta pornește dintr-o mare pasiune asupra trecutului omenirii. Ea presupune o muncă de teren prin care sunt surprinse elemente ale culturii materiale. Deși aceasta reprezintă partea spectaculoasă și cea mai cunoscută publicului, munca este continuată prin multe alte etape. Scopul arheologilor este acela de a înțelege mecanismele de funcționare ale unor societăți umane din trecut, iar pentru aceasta, el trebuie să fie familiarizat și cu alte discipline. Putem aminti antropologia fizică, de ajutor pentru identificarea diverselor aspecte ce țin de evoluția fizică a omului, putându-se totodată determina sexul indivizilor, vârsta, uneori cauza decesului. De asemenea, o componentă esențială a muncii de cercetare este reflectată prin studierea resturilor de animale descoperite în săpături arheologice; arheozoologul ne poate indica aspecte privitoare la economia comunităților și la obiceiurile alimentare. Pe lângă aceste discipline, arheologia beneficiază și de munca asociată a fizicienilor și chimiștilor; prin analize specifice se pot determina originea geografică a unor indivizi, alimentația acestora, compoziția chimică a diverselor artefacte, originea unor minereuri, etc. Acestora li se adaugă reprezentarea grafică a artefactelor relevante, descrierea lor minuțioasă, cât și restaurarea pieselor reprezentative”, precizează echipa de arheologi a Complexului Muzeal Arad.

O parte din aceste aspecte au dorit să surprindă specialiștii Complexului Muzeal Arad în cadrul videoclipurilor realizate cu ocazia Zilelor Europene ale Arheologiei (ZEA) 2021.

Victor Sava – Asediul fortificației epocii bronzului de la Sântana – „Cetatea Veche”

Text oferit de Dr. Victor Sava, arheolog expert:

„Cercetările arheologice efectuate la Sântana-Cetatea Veche, cu sprijinul Consiliului Județean Arad, Complexului Muzeal Arad, Ministerului Culturii, a Institutului de Arheologie din Cluj-Napoca și a Universității din Frankfurt, duc anual la descoperirea unei părți semnificative din istoria noastră. Fortificația din epoca bronzului (ca. 1450-1250 a.Hr.) a devenit cunoscută prin numărul mare de artefacte interesante scoase la lumină de echipa de cercetare, prin dimensiunile sale impresionante, numeroasele clădiri monumentale identificate, dar și prin aspecte ce țin de conflictele violente. Dacă construcția și evoluția Cetății Vechi de la Sântana prezintă aspecte ce vin să schimbe percepția asupra epocii bronzului, la fel de importană din perspectiva cercetării este sfârșitul acesteia. Pe parcursul secolului al XIII-lea a.Hr. fortificația a fost asediată și distrusă.”

Ioan Cristian Cireap – Arheologia epocii dacice în județul Arad

Text oferit de Ioan Cristian Cireap, arheolog:

„Față de spațiul transilvan ori de cel extracarpatic, în zona arădeană interesul arheologic pentru perioada dacică s-a manifestat ceva mai târziu. A cunoscut însă imediat o perioadă de glorie, vreme de trei decenii, începând cu anii ’60. A fost perioada în care au fost cercetate mai multe situri, cu scopul declarat de a evidenția locuirea dacică: Pecica – Șanțul Mare, Berindia – Dealul Șindrioara, Clit – Gurețul Negrilor, Vărădia de Mureș – La Cetate, Săvârșin – Cetățuia, Cladova – Dealul Carierei. Astăzi, arheologia epocii dacice continuă; în anul 2019, prilejuite de lucrări de infrastructură, au avut loc ample săpături la Vărădia de Mureș. După studierea celor descoperite, vom fi în măsură să prezentăm concluziile cercetărilor de aici. Totodată, anul trecut, în zona dealurilor Milovei, o descoperire fortuită avea să ne conducă spre identificarea unei neropole dacice de incinerație. Cele dintâi rezultate ale cercetărilor de la Milova vor fi prezentate în următorul număr al revistei de arheologie editată de Complexul Muzeal Arad, Ziridava Studia Archaeologica (http://www.z-studarch.ro/).”

Luminița Andreica-Szilagyi – Violența în evul mediu. Osuarul de la Tauț, județul Arad

Text oferit de Dr. Luminița Andreica-Szilagyi, antropolog:

„Antropologia fizică (biologică) este știința care se ocupă cu studiul scheletelor umane. În urma analizei antropologice asupra unui schelet putem afla informații cu privire la vârsta de deces, sexul individului, statura, elemente de patologie şi eventualele traume accidentale sau provocate în mod intenționat. Scheletele umane, care expun semne ale unor conflicte, au trezit dintotdeauna interesul. Comportamentul violent a fost întotdeauna una din modalitățile mai puțin fericite de rezolvare a tensiunilor apărute în cadrul societăților umane. Una dintre cele mai spectaculoase exemple în acest sens il reprezintă materialul osteologic, recuperat din osuarul medieval de la Tauț, județul Arad. Urme ale violenței interpersonale au fost identificate atât pe cranii cât și pe suprafața oaselor lungi. Pe baza descoperirilor arheologice a fost stabilită cronologia întregului sit, ca fiind datat între secolele XII-XVII d. Chr. Leziunile de pe oase au fost identificate ca fiind ante- sau perimortem. Traumele antemortem sunt acele leziuni ce prezintă urme de vindecare pe suprafața osului, fiind produse în timpul vieții individului. În schimb, leziunile perimortem sunt cele produse în apropierea decesului, de cele mai multe ori cauzându-l. În urma analizei antropologice s-a constatat faptul că indivizii de sex masculin au prezentat un număr semnificativ mai mare de leziuni comparativ cu cel al femeilor. La populațiile din trecut, bărbații au fost mai expuși la traume datorită stilului de viață (conflicte interpersonale, călărit, vânat sau activități agricole). După cum bine putem presupune, ținta principală a atacurilor violente o reprezentau tinerii și adulții. Ca urmare a analizei antropologice efectuate, putem oferi o serie de explicații referitoare la modalitatea de luptă a indivizilor studiați. Astfel, un număr destul de mare de leziuni pe craniu, unele fiind destul de adânci, pot sugera o slabă protecție a capului în rândul indivizilor de la Tauț. Totodată, se observă faptul că indivizii de la Tauț prezintă un număr mult mai mare de lovituri aplicate pe partea stângă a craniului. Frecvent, în studiile de bioarheologie incidența mai ridicată a leziunilor pe partea stângă a craniului apare explicată ca fiind rezultatul unei lupte corp-la-corp, cu un atacator dreptaci. În ceea ce privește distribuția leziunilor pe oasele lungi, urmele unor lovituri au fost vizibile pe șase din cele 32 de femure recuperate din osuar, și pe șapte tibii din 29. Leziunile de pe femure și tibii pot fi interpretate ca fiind rezultatul unei tehnici de luptă prin care se încearcă mai întâi imobilizarea adversarului la sol, devenind astfel mult mai vulnerabil și mult mai ușor de ucis. Numărul redus de leziuni provocate în timpul vieții indivizilor poate sugera faptul că avem de-a face cu o populație civilă, neantrenată pentru a lupta; violența militară a fost, cel mai probabil, rezulatul unor episoade violente de scurtă durată, din timpul unor invazii sau conflicte intra-populaționale Toate societățile umane s-au confruntat la un moment dat cu acte de violență de un fel sau altul, iar violența interpersonală face parte din comportamentul uman din cele mai vechi timpuri. Din nefericire nu au fost găsite informații cu privire la eventualele conflicte violente pentru această micro regiune; sunt amintite însă invaziile tătare de la 1241-1242 în zona Aradului, dar și obligațiile nobililor de a trimite armată regalității, în cazul în care regele se afla în pericol.”

Daniel Preda – Utilizarea desenului grafic în arheologie

Text oferit de Daniel Preda, desenator artistic:

„Desenarea diferitelor categorii de bunuri culturale se face sub îndrumarea specialiştilor pentru epoca respectivă. Desenele în arheologie se realizează în mai multe etape. În primul rând se face desenul după piesa ceramică sau metalică respectivă, neapărat prin măsurători la milimetru, asemănător desenului tehnic. Următoarea etapă ar fi redarea în spațiu a piesei desenate prin hasură la fel ca în desenul artistic. Desenarea artefactelor este o îmbinare între desenul tehnic şi desenul artistic. Imaginea ce urmează a fi prezentată cititorului trebuie sa fie cât mai apropiată de realitate, iar desenul să fie în primul rând corect şi apoi frumos, pentru a aduce un maxim de informație. Desenul în creion permite evidenţierea figurilor din scenă (decor în relief) cu o acuitate sporită, față de fotografiere. Fotografia este utilă din foarte multe puncte de vedere, dar are câteva limitări şi inconveniente; dificultăţile asigurării condiţiilor de luminozitate şi claritate sau deformările perspectivale, fotografia prezintă un dezavantaj major: ea anulează filtrarea cognitivă personală a obiectului. Vizualul are în arheologie un rol covârşitor, fie şi numai pentru că obiectele şi imaginile create de om preced scrisul. Materialul arheologic colectat dintr-un sit, după încheierea unui șantier arheologic, se studiază în amănunt pentru a obține un maxim de date. În desenul tehnic clasic, de mai înainte și până în ziua de azi, se efectuează la planșeta de desen cu diverse instrumente, cum ar fi creionul (mecanic), compas, guma de șters, echerul, liniarul, șublerul etc. La fel de importantă este şi stabilirea părţii care urmează să fie desenată, funcţie de poziţionarea piesei: frontală, laterală, vedere de sus, de jos sau toate deopotrivă. Dacă avem de exemplu, un vas decorat pe toată suprafaţa corpului dar şi în partea superioară a buzei şi pe fund atunci se desenează vederea frontală, de sus şi de jos; în funcţie de situaţie se poate reda, desfăşurat decorul de pe corp. Nu întotdeauna însă prin fotografie pot fi redate toate elementele decorative sau de realizare din punct de vedere tehnic ale unei piese, de aceea recurgerea la desen este esenţială. În acest sens menţionăm obiectele cu decor complex, care presupune realizarea unor desene desfăşurate ale decorului. Aceste desene sunt folosite în cărți, albume de specialitate, rapoarte etc., unde se combină fotografia și desenul cu textul, pentru a informa cât mai in detaliu cititorul (privitorul).”

Evenimentul pe pagina de facebook a Complexului Muzeal Arad:

https://www.facebook.com/events/965379217339948?ref=newsfeed

Alte detalii despre eveniment la nivel european și național:

https://www.facebook.com/journeesarcheologie/