Aradul a fost mereu o rampă de lansare pentru foarte mulți sportivi și nu numai. Orașul nostru este cunoscut pentru multitudinea de sportivi pe care i-a „născut”, pe care i-a crescut și pe care i-a trimis mai departe, spre un nivel mai înalt. Unul dintre copiii de perspectivă în sportul – rege, născut în Arad este și Marius Constantinescu. La cei 21 de ani, Marius a cunoscut ce înseamnă dorul, supărarea și greutățile odată cu mutarea în Ungaria, țară unde evoluează în acest moment. Prin acest interviu îmi doresc ca lumea să îl cunoască pe Marius, să știe că e arădean și să aprecieze un tânăr care face și dorește să facă performanță mai departe.
Unde te-ai născut, Marius?
M-am născut în Arad, orașul unde am crescut și copilărit.
Când și unde ai început să practici fotbalul?
E o poveste interesantă (surâde), nu aveam încă 6 ani și am primit o carte de vizită de la un club. Am mers acasă, le-am arătat-o părinților și împreună am luat decizia că ar trebui să încerc cu fotbalul. Am început fotbalul la UTA, la juniori. Mi-a plăcut foarte mult, antrenorul de atunci spunându-le părinților și chiar si mie că sunt făcut pentru acest sport.
Înainte de fotbal ai practicat alt sport?
Da! (râde), am făcut timp de 2 luni karate. Nu mi-a plăcut deloc, nu reușeam să îmi găsesc locul în acest sport. Simțeam că eram stângaci mereu, nu cred ca mi-ar fi plăcut niciodată acel sport.
Te-a schimbat fotbalul?
Da și nu! Am devenit mai muncitor, energic și mi-am găsit vocația alaturi de spiritul de lupta. De la început și până acum, am rămas mereu un om cu capul pe umeri.
Cum arată parcursul tău în fotbal? Pe unde ai trecut?
Am început la UTA, aici am jucat timp de 6 ani. UTA este locul unde am învățat ce înseamnă fotbalul, acolo m-am format. De la UTA am ajuns la Atletico Arad, echipă pentru care am evoluat 4 ani. La 16 ani am ajuns la Honved Budapesta, iar de anul trecut am semnat un contract pe 3 ani cu Kazincbarcika.
Ce te-a făcut să alegi să joci în Ungaria? Cum ai ajuns acolo?
Ce amintiri frumoase (exclamă fericit). În Ungaria a avut loc un turneu destul de important, a fost invitat și clubul Atletico Arad și încă câteva echipe din străinătate. Acolo am fost văzut de o echipă din Ungaria, mi-a fost transmis să mă prezint la niște antrenamente cu ei. M-am prezentat la doar un antrenament și am fost acceptat și dorit categoric.
Echipa se numește Honved Budapesta, loc în care am jucat timp de 5 ani. A fost o decizie luată foarte repede, nu am stat mult pe gânduri. Tot ce îmi doresc este să fac performanță la nivel cât mai înalt, la urma urmei am luat această decizie pentru viitorul și binele meu. Nu regret nici un moment decizia luată. Cred că postul de atacant mă face mai atractiv pentru ochii antrenorilor.
Ai întâmpinat greutăți acolo? Cum a fost să nu mai ai pe nimeni cunoscut lângă tine?
A fost greu! Primul an acolo a fost foarte complicat, am simțit lipsa părinților mei foarte mult, lipsa prietenilor mei lăsați acasă. Un alt obstacol de care m-am lovit a fost limba, nu prea puteam comunica. Aici am învățat ce înseamna dorul. Nu m-am simțit cum mă simțeam la Arad, dar asta a fost doar pentru o perioadă de timp. Mi-am făcut prieteni noi, am avut noi persoane alături de mine și încetul cu încetul a fost chiar bine.
Cum arată o zi din viața ta?
Toată ziua am ce să fac, nu prea știu ce este plictiseala. Am cele 3 mese de care țin cont zilnic, dimineața am antrenament. După masă fac sală, ies cu prietenii, mă uit la seriale sau la filme. Ceea ce fac de la prânz pană ce mă pun să dorm ține de starea pe care o am în fiecare zi. Mereu fac ceea ce mă face să mă simt bine!
Ai idoli? Echipe preferate? Unde ai vrea să ajungi să joci?
Nu pot să spun ca am un idol anume, Lionel Messi e un jucător pe care îl admir și pe care îl urmăresc. Echipa mea preferată este FC Barcelona, iar din România o susțin pe FCSB. Vreau să joc fotbal în prima ligă, nu am o dorință anume cu locul unde să fac asta.
Ce ai de gând să faci după ce pui ghetele în cui?
Îmi doresc foarte mult să îmi întemeiez o familie. Pe plan profesional doresc să am propria afacere, să fie ceva al meu și al familiei mele. Nu cred ca aș spune nu la antrenorat, mi-ar plăcea să pot să lucrez cu grupele de juniori. Dacă o să fiu antrenor vreau să fiu cât mai implicat, să pornesc de la antrenamente cu copii și să ajung să antrenez echipe de seniori. Vreau să joc fotbal cât mai mult timp.
Pe lângă fotbal, mai ai alte ocupații?
Îmi place să petrec timp cu familia, asta când sunt liber. Să ies cu prietenii în oraș și să joc tenis de masă. Îmi place și muzica mult, să urmăresc seriale și filme de acțiune și comedie.
Descrie-te în trei cuvinte.
Prietenos, ambițios și sufletist.
bun ar fi la noi acum