Manifestarea cultural-științifică cu titlul „Aradul-capitala politică a românilor transilvăneni” de miercuri, 30 noiembrie, 2016, de la Sala „Regele Ferdinand” a Primăriei Aradului, a arătat că faptele istoriei nu sunt evenimente care trec și cad în uitare, ci devin „memorie” vie, păstrată și actualizată în conștiința poporului. Analiza istorică nu este scop în sine însăși, nu este făcută doar pentru a recunoaște trecutul, ci pentru o mărturie autentică de viață. Studiul, cercetarea și cunoașterea istorică a rolului Aradului în devenirea politică, culturală, spirituală și socială a românilor din Transilvania este o călăuză pentru noi înșine. Este foarte important pentru oamenii din orice timp de a participa la evenimentele istoriei. Este atitudinea celui care se interesează de istorie nu dintr-o simplă curiozitate, ci dintr-o atitudine plină de respect și iubire, deschisă a celui care știe prin credință să descopere în istorie (și a Bisericii) semnele Crucii și iubirii lui Dumnezeu și marile lucrări de plămădire săvârșite de El.
Jean Danielou a subliniat că „există un mesaj tainic în istorie… Misterul este acela al lucrărilor lui Dumnezeu, care constituie în timp o realitate autentică, tainică în spatele aparențelor. A te opri, a rămâne doar la contemplarea „marilor lucrări” ale lui Dumnezeu ar însemna a vedea doar un aspect al lucrurilor. În fața acestora stă răspunsul oamenilor” (Studiu asupra misterului istoriei).
A participa la istorie înseamnă a lăsa semne ale iubirii lui Dumnezeu și generațiilor următoare. Un bun cunoscător al istoriei are o gândire deschisă, mereu în acumulare, dezvoltare și creație, conform acelei legi pe care Vincențiu de Lerin o descrie astfel: „annis consolidetur, dilatetur tempore, sublimetur aetate”: „se consolidează cu anii, se dilată cu timpul, se aprofundează cu vârsta”.
Dialogul cultural este întotdeauna binevenit, în contextul în care se constată că „Europa este obosită”, iar noi toți trebuie să o ajutăm să întinerească, să-și găsească rădăcinile sale. Un autentic dialog este posibil numai pornind de la propia identitate. Eu nu pot să mă prefac că am altă identitate pentru a dialoga. Dialogez cu propia mea identitate. Să fim fideli patrimoniului spiritual și cultural primit de la strămoșii noștri, dar și capabili de a adapta acest patrimoniu la noile exigențe de astăzi. Vom vedea întrupat și asumat în contemporaneitate acest patrimoniu numai dacă îl vom iubi cu adevărat, potrivit ideii „Ubi amor, ibi oculus”, acolo unde este iubire este și capacitatea de a vedea.
Teofan Mada
Lasă un comentariu