Anul viitor se împlinesc 100 de ani de la momentul istoric 1 Decembrie 1918 iar Aradul aşteaptă, încă, amplasarea Monumentului Marii Uniri.
Şansele ca acesta să fie montat până atunci scad cu fiecare zi care trece şi în care nu se întâmplă nimic. De altfel, nici locaţia lui nu pare să fie încă foarte clar stabilită. După ce s-a spus că monumentul va fi amplasat pe lacul de la Pădurice, municipalitatea a avansat, anul trecut, posibilitatea înfiinţării unui parc dedicat Marii Uniri pe locul fostei fabrici „Tricoul Roşu”. Ideea nu e rea, mai ales că Aradul duce lipsă de parcuri, dar pare fantasmagorică atâta timp cât terenul este privat iar preţul cerut pentru el este mare.
Varianta „Tricoul Roşu” pune însă sub semnul întrebării adevăratele intenţii ale municipalităţii, cu atât mai mult cu cât, tot anul trecut, Consiliul Local Municipal a aprobat varianta de protocol cu Ministerul Culturii în vederea amplasării Monumentului Marii Uniri. Or, dacă bine am înţeles noi, protocolul prevede amplasarea monumentului pe lacul de la Pădurice! În aceste condiţii, ne punem şi noi întrebarea dacă nu cumva se doreşte, de fapt, tergiversarea amplasării monumentului astfel încât centenarul Marii Uniri să ne găsească fără el. O asemenea variantă este discutată asiduu în anumite medii, cu aluzie la o înţelegere politică în acest sens. De altfel, chiar şi artistul realizator Florian Codre a spus la un moment dat că Gheorghe Falcă însuşi nu-şi doreşte amplasarea monumentului, pentru că ar pierde, astfel, sprijinul maghiarilor din Arad. De cealaltă parte, primarul Gheorghe Falcă a dat asigurări, anul trecut, că monumentul va fi dezvelit în 1 decembrie 2017. Dar, de atunci nu s-a mai întâmplat nimic notabil.
În aceste condiţii ne punem firesc întrebarea: Ce se întâmplă, de fapt, cu Monumentul Marii Uniri? Unde este el? Cât din el e în ţară şi cât e în China? Îl va amplasa sculptorul pe lac după ce a spus despre acesta că e „baltă împuţită” (n.r. – între noi fie vorba, cam aşa şi e!), sau e şi el, artistul, parte din înţelegerea secretă menită să întârzie amplasarea monumentului? Nu de alta, dar banii i-au fost plătiţi de un minister al Culturii condus, la vremea respectivă, de un maghiar: Kelemen Hunor. Adepţii unei conspiraţii politice ar înclina să creadă că da, toţi fac parte din înţelegere. Iar tot ceea ce s-a întâmplat până acum nu face decât să le dea apă la moară. Şi nu prea pot fi convinşi că nu e aşa decât de fapte. Deci, „Fapte, nu vorbe!”.
Lasă un comentariu