CORONAVIRUS. Corespondență din Italia: Viața în perioada gripei (FOTO)

Cu doar două săptămâni în urmă, mă plimbam în tihnă pe malul Mureșului cu gândul că alerta virusului din China se află prea departe pentru a mă afecta personal…

În momentul acesta sunt departe de râul orașului meu natal, și de China la fel, dar mă aflu în Brescia, oraș al regiunii care a semănat panică și isterie în toată România declanșând cumpărări excesive de bunuri de primă necesitate, alimente și de produse sanitare. S-a ajuns la golirea efectivă a rafturilor până nu demult ticsite de bunuri. O reacție instinctivă a omului în stare de panică. Dacă te oprești și cugeți, probabil, îți dai seama că ai exagerat și nu-ți rămâne decât să controlezi pentru o lungă perioadă de timp termenul de valabilitate a produselor din cămara plină până la refuz. Au făcut la fel și italienii, nu trebuie să aveți complexe de inferioritate. Toți devenim iraționali când intrăm în panică.

Călătorește cu avionul

Care este distanță dintre continente în zilele noastre? Exact durata zborului, un răspuns pe care toți îl cunoșteam, inclusiv autoritățile locale și centrale. Era inevitabil ca virusul să nu zboare comod într-un avion dinspre China spre alte destinații ale lumii, era doar chestiune de timp. Regiunile din nordul Italiei, Lombardia, Veneto și Piemonte (de joi) au devenit de luni observate special. Printr-o ordonanță fulger au fost închise școli, grădinițe, cinematografe, teatre, cluburi, săli de sport, muzee, biblioteci, anulate evenimente și târguri. De asemenea, orarul unităților din alimentația publică a fost limitat. De exemplu, barurile funcționează până la ora 18, supărând cumplit băutorii de aperitiv, așa numitului spriz italian consumat înainte de cină. La medicul de familie se merge cu programare. Cine are un medic mai precaut este consultat de la gemuleț. Ordonanța a scos la iveală și situații ridicole: restaurantele nu au fost afectate de ordonanță cum au fost barurile în privința orarului din simplul motiv că ultimele vând băuturi la pult mărind riscul de infecție. Ca răspuns imediat și responsabilii barurilor au făcut modificări: iau comanda doar la mese instalate ad hoc.

Distopie sau realitate?

Am ieșit la plimbare în centrul vechi al Bresciei (provincie în care locuiesc mai bine de 25.000 de români) chiar în prima zi a închiderii, și am avut impresia că trăiesc într-un roman distopic, cu o intrigă apocaliptică. Peste tot a fost afișat textul integral al ordonanței ca explicație a porților închise. Mai mult, slujbele au fost blocate, celebrarea înmormântările și nunților acceptate doar în prezența a puțini martori. Toate măsurile au fost luate pentru a evita adunări de persoane până duminica următoare. Deocamdată. Rămâne de văzut dacă zona galbenă va redeveni albă. Semnale ar cam fi, domul din Milano a fost prea mult timp închis și turiștii străini doresc să viziteze oricum Italia. La fel ca nemții pe care i-am întâlnit ieri în centrul vechi din Brescia, deloc deranjați că vizitează un oraș din zona galbenă.

Blocată la domiciliu

Joia asta ar fi trebuit să aterizez pe aeroportul Traian Vuia din Timișoara. Câți kilometri despart Arad (oraș meu natal din vestul țării) de Brescia (capitală a provinciei omonime din nordul Italiei)? Exact 1150 de chilometri. Cu avionul, circa două ore. Cum s-a declanșat isteria am stat cu ochii pe site-ul Ministerului Sănătății care inițial mă invita să stau în carantină domiciliară imediat ce aș fi ajuns în România. Miercuri, în ajunul plecării, spunea că deși asimtomatică călătorind din zona galbenă (nu cea a focarului de infecții de unde nimeni nu poate ieși) trebuie să intru benevol în carantină la domiciliu timp de două săptămâni. Am ales să sufăr limitările impuse de Guvernul României alături de concetățenii mei lombarzi. Eu una am scăpat ușor, îmi pare rău pentru cei din zona roșie, cărora deși în bune condiții de sănătate le este limitată total libertatea. Tot ce se întâmplă zilele astea îmi aduce aminte de profeticul spectacolul de teatru Exit, urmărit luna aceasta pe scena teatrului Ioan Slavici din Arad. Cred că a venit momentul să fie reprogramat.