În vreme ce în ţările dezvoltate din nordul Europei penitenciarele sunt dezafectate din lipsă de „locatari“, patria noastră face cu mare greutate faţă valului de amatori de bulău… Mai nou, la răcoare, graţie abnegaţiei (ptiu, să nu le fie cu deochi!) DNA, se cazează o bună parte din personajele ce nu cu multă vreme-n urmă se erijau în sfinţi ocrotitori ai poporului, măi dragă… Parte din personajele care ne-au „scos“ din criza economică flămânzind pensionarii şi împingând la suicid oameni tineri ce au rămas la cheremul băncilor, se regăsesc astăzi prin aresturi ori puşcării.
O fi asta o mare sfârâială? Câtă vreme prejudiciile nu sunt recuperate, detenţia asta pare un pui de pension.
HA, HA, HA!, SUNTEM CORUPŢI DAR NE TRATĂM. De toată jena. Aud pe la TV că doamna Udrea, fost ministru al dezvoltării şi nu mai ştiu cum, se lamentează că au lăsat-o fără sutien în arest… Vai, ce întâmplare! Domniţă dragă, la bulău nu-i voie cu şireturi şi sutiene încă de pe vremea lui Horea, Cloşca şi Crişan, ţinând cont că ultimul s-a sinucis în arest cu şireturile de la opinci…
Tot doamna Udrea s-a arătat oripilată de buda turcească din arest. Per che, madam? Pe vremea cînd cu drag gospodăreai un minister cu titlu ambiguu, copiii de grădiniţă îşi făceau nevoile în „toaletele“ din curte, fie vară, fie iarnă.
Dragi infractori, MĂ PUNEŢI ÎN SITUAŢIA PENIBILĂ DE A VĂ REAMINTI, CU RESPECT REZERVAT, CĂ PUŞCĂRIA ÎN CARE VĂ AFLAŢI ESTE UN LOC DE PENITENŢĂ. Un loc de reeducare. Adică ceva de genul: afară-i vopsit gardu’ şi-năuntru’ leopardu’… Ar trebui să fiţi mulţumiţi că trăiţi vremurile astea… moderne(?)
În Evul Mediu, pentru faptele din dosarele şmecherilor de astăzi ne puteam delecta cu câteva crucificări şi oarece arderi pe rug.
Nici nu vreau să mă gândesc la… gândirea tovarăşilor comunişti. Aici vorbeam DE DUŞMANI AI POPORULUI. Nimic mai nasol. Prigoană, torturi şi o moarte chinuită.
Nu am un dinte contra doamnei Elena Udrea. Este o femeie frumoasă şi nevinovată până la proba contrarie. Chiar mi s-a părut „bărbată“ în comportament şi declaraţii. Punct.
Acum vorbim despre nişte oameni certaţi cu omenia şi implicit cu legea, oameni de nimic, pentru care statul român alocă fonduri generoase în comparaţie cu banii alocaţi pentru copii. Un copil, viitorul unei naţii, beneficiază în medie de o alocaţie de aproximativ patruzeci de lei lunar. Un infractor, indiferent de speţă, ne costă de cinci ori mai mult.
Şi atunci cine şi de ce se plânge?
O SCURTĂ ÎNTREBARE ÎN COADA UNUI SCURT ARTICOL.
Aştept provincia…
Lasă un comentariu