Cum m-am certat cu un taximetrist pentru că l-a înjurat pe Gheorghe Falcă

Având în vedere că ne aflăm în preziua votului pentru alegerile locale, mi-a venit în minte o întâmplare legată de acest eveniment căruia mulți dintre noi – din păcate cei mai mulți! – nu-i acordăm importanța cuvenită. Nu facem din el o oportunitate pe care o avem, odată la patru ani, de a schimba ceea ce nu ne convine, lăsându-ne conduși în continuare de edili votați de o minoritate (de cele mai multe ori absolut cointeresată!), edili care decid soarta municipiilor, orașelor și comunelor în interes propriu și de grup. Că partidul tot un grup este. Uneori, chiar mafiot!

Revenind, iau odată un taxi din Vlaicu să merg până la redacție la Flacăra Roșie, la Romi Dubăț, odihnească-se în pace. Nu mai țin minte anul, dar era ultimul mandat al lui Gheorghe Falcă la Primărie. Nici nu trecuse foarte mult timp de alegeri, cred. Urc în taxi, salut politicos și-i comunic șoferului destinația. Acesta, un bărbat la vreo 60 de ani, îngâimă ceva și pornim la drum. Eu, pe bancheta din spate, cufundat în gânduri, iar șoferul la volan (doar nu era să fie altundeva!) conducând relaxat, încet, de parcă ducea un cofrag cu ouă. Și ajungem la UTA, moment la care omul se lansează într-o tiradă de blesteme și înjurături la adresa lui Gheorghe Falcă pe tema stadionului. Nu zic nimic, deși taximetristul avea dreptate, și mergem pe Calea Victoriei, spre Spitalul Județean. Trecem și de spital, moment în care, în sensul giratoriu, ne lovește un miros de canalizare greu de suportat. Și omul nostru izbucnește din nou! Îmi pare rău că nu pot să reproduc ce a scos pe gură, nu că nu a avut dreptate, ci pentru a păstra limitele decenței. Compania de Apă, vinovată de mirosul pestilențial de la Intim, a fost tocată mărunt de taximetristul furios, de la directori, consilierii directorilor și până la ultimii angajați pe criterii politice. Totul cuminând cu aceleași înjurături și blesteme la adresa lui Gheorghe Falcă, primarului alăturându-i-se în acest caz și Iustin Cionca (unul care a trăit bine mersi, la un moment dat, pe banii Companiei de Apă!), pictat și înjurat și el în toate felurile de taximetristul nostru – un personaj destul de bine informat din câte mi-am dat seama. Înjurăturile la adresa celor doi nu au încetat decât pe strada Horia, când ne apropiam de Bulevardul Revoluției. Uitându-se spre Primărie, omul nostru părea resemnat. Refulase tot până acolo, m-am gândit, moment în care mă surprinde cu un „Să-i ia dracu!”, scăpat printre dinți. A fost clipa în care dracu ăla de care pomenea m-a făcut să-l întreb dacă a fost la vot. „Nu vă supărați, din curiozitate vă întreb, ați fost la vot? Cu cine ați votat?”, au fost întrebările care au transformat restul de călătorie într-o ceartă veritabilă. „Nu”, zice taximetristul, continuând: „Nu m-am dus, pentru că oricum nu se schimba nimic”. Pentru mine a fost destul încât să-mi sară muștarul și să-i spun să nu-i mai înjure pe cei care ne conduc, pentru că o fac cu complicitatea lui și a altor peste 50 la sută dintre arădenii cu drept de vot care nu merg la urne. Pentru că dacă arădenii ar ieși la vot ar mătura pe jos cu cei pe care-i înjură, apoi, timp de patru ani, prin taxiuri, tramvaie, pe la colțuri, prin piețe etc. „Vă rog frumos să tăceți!”, i-am spus taxietristului. „Dacă nu ați mers la vot, din punctul meu de vedere, nu aveți nici un drept să vorbiți despre cei aleși. Au fost aleși de o minoritate pentru că dumneavoastră și alți peste 50 la sută dintre arădeni ați preferat să stați acasă. În cazul acesta, tăceți și suportați!”, au fost cuvintele care au animat cearta. Omul nu pricepea că are vreo vină, eu încercam să-l fac să înțeleagă și tot așa până la redacție. Într-un final, am făcut pace, dar numai după ce mi-a promis că la următoarele alegeri va merge la vot. Nu știu dacă a făcut-o, dar m-aș bucura să fi înțeles, alături de ceilalți peste 50 la sută dintre absenți, că votul lor chiar contează, cu condiția să se prezinte la urne!

Foto: Arhiva (rol ilustrativ)