Situaţia în care au ajuns bazele sportive din oraşul nostru este de râsul – plânsul, de-a dreptul. Dacă în urmă cu câţiva ani aveam cu ne lăuda la acest nivel, chiar dacă bazele nu erau modernizate, acum am rămas fără nimic. S-au demolat stadioane, iar bazele care mai există fie sunt date pe chirii absorbitante, fie sunt întreţinute jalnic.
Ultima găselniţă este închirierea Sălii Sporturilor pentru un mare chef, cu mulţi participanţi şi cu multă muzică. Drept e că astfel de evenimente se practică şi prin alte părţi, dar acolo se iau măsuri de siguranţă. Şi nu se întrerupe programul obişnuit al cluburilor sportive care folosesc aceea incintă. La Arad, Sala Sporturilor probabil va arăta ca după dezastru iar echipa de baschet feminin trebuie să găsească alte soluţii pentru a continua planul de pregătire. Asta ca să nu mai spunem de momentele în care acolo se susţin tot felul de târguri şi întruniri religioare, de parcă nu ar fi alte spaţii mult mai adecvate pentru astfel de evenimente. Sigur, o astfel de sală trebuie să găsească soluţii pentru finanţare şi din altă parte, dar parcă prima preocupare a celor care o manageriază ar trebui să fie organizarea de evenimente sportive, să atragă tot felul de competiţii, nu să o umple cu standuri la care se vând chiloţi sau unde se vor consuma băuturi alcoolice la greu. Pe acelaşi considerent nu înţeleg de ce stadionul Motorul nu se transformă într-un nou Techirgiol, la cum a arătat pe toată durata acestui an. Serios, s-ar scoate bani frumoşi de pe urma turiştilor care ar avea ocazia să facă ceva unic, băi de nămol tocmai pe un (mini)stadion de fotbal. Ştirea ar ajunge în toată lumea, astfel că Aradul ar deveni şi mai faimos, dacă nu ne-a ieşit pasenţa cu Capitala Cultural Europeană a nu ştiu cărui an.
Practic, cu astfel de evenimente, ne dăm seama cât de rău am ajuns din punct de vedere sportiv. Municipiul Arad mai are o singură echipă de fotbal (pe comedia de Citizens chiar nu vreau să o pun la număr), avem un singur (mini) stadion funcţional şi un stadion în construcţie care pare că este făcut de celebrii spiriduşi, despre care ştim cu toţii că există, dar nu îi vede nimeni. Apropo de acest stadion, a venit iarna şi se pare că va dura până prin martie, aşadar vă daţi seama că nici în 2017 nu vom avea nimic nou din acest punct de vedere.
Nu putem să emitem dreptul de a avea performanţă în nici un sport, atâta timp cât îl sugrumăm din toate punctele de vedere. Nu avem echipe în primele divizii, pentru că nu le putem susţine şi nu avem unde să asistăm ca şi spectatori. Nu avem infrastructura necesară, nu avem nici potenţialul financiar, aşadar putem să tragem concluzia că sportul este în moarte clinică în Arad. Dar tot e bine că avem piste de biciclete nefuncţionale şi am organizat Cupa Davis la Arad, mare realizare!
Atâta timp cât vom tăcea din gură şi nu vom pune punctul pe I, nu avem cum să ajungem să fim mai buni în acest domeniu. Iar ceea ce se întâmplă astăzi cu sportul arădean se va resfrânge uşor-uşor în toate domeniile din acest oraş. Vom ajunge exact în situaţia în care am fost ironizaţi de rivalii din Timişoara, un simplu sat aflat în umbra oraşului vecin.
P.S. Foarte frumos împodobit centrul oraşului. Păcat că imediat cum intri pe o stradă paralelă, te loveşti de întuneric, gropi şi câini. Că na, e greu să mai pui nişte beculeţe…
Foto: Arhiva
Lasă un comentariu