Nu este niciodată prea târziu să îți urmezi adevărata chemare, povestea avocatului Dumitru Tomoioagă care a decis să renunțe la o carieră în sistemul medical în care a investit 12 ani de muncă, fiind un exemplu cât se poate de clar în acest sens.
Dumitru Tomoioagă a renunțat la o carieră de 12 ani în sistemul medical, îndrăznind să-și urmeze chemarea. Absolvent al Facultății de Științe Juridice din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș”, promoția 2006, Dumitru Tomoioagă este astăzi unul dintre avocații cunoscuți și foarte respectați ai Baroului Arad. Echipa proiectului Alumni UVVG i-a adresat și acestuia întrebările pentru portretul ALUMNI, alegând să lase răspunsurile exact așa cum le-a transmis: clare, precise, „curate” de orice posibile interpretări. Pentru că povestea spusă de acesta este mult mai puternică și mai încărcată emoțional decât orice abordare literară…iată deci, povestea lui.
Când ai absolvit, ce specializare? De unde vii, dar mai ales cum ai ajuns la UVVG?
Am absolvit Facultatea de Științe Juridice din cadrul UVVG Arad în anul 2006. Anterior lucrasem 12 ani în sistemul medical. A fost, probabil, cea mai curajoasă decizie din viața mea. Am ascultat sfatul unui om pe care în 2002 l-am văzut prima dată în viața mea. Era judecător. Și judeca un proces în care eram parte. După o experiență tristă cu un avocat, la ultima ședință de judecată, i-am cerut acelui judecător să-mi permită a-mi susține singur cauza. Cerându-mi scuze anticipat pentru lipsa cunoștințelor juridice. Am mizat pe o logică factuală. Și m-a ascultat cu atenție. După pronunțarea hotărârii, care s-a făcut în ședință publică, m-a întrebat cu ce mă ocup. Și mi-a spus pe un ton autoritar să urmez Facultatea de Drept. L-am ascultat cum l-aș fi ascultat pe tata. Și bine am făcut….
Unde îți desfășori acum activitatea?
În 2006, odată cu absolvirea facultății, am dat examenul de admitere în profesia de avocat și din februarie 2007 sunt avocat în cadrul Baroului Arad. Avocatura e o profesie pe care n-aș schimba-o niciodată. Nu credeți? Aveți curajul să încercați singuri!
Cea mai frumoasă sau intensă amintire despre anii studenției?
Cea mai frumoasă amintire? Ziua în care profesorul Ioan Trifa, Decanul Facultății de Științe Juridice la acea vreme, a intrat la primul curs și, de la pupitru mi-a spus în fața tuturor colegilor:
„-Tomoiagă, mă bucur că m-ai ascultat și ești aici.”
Eu eram sigur că nici măcar n-a reținut că exist…
Cel mai emoționant moment? Greu de ales. Oscilez între momentul în care regretatul Rector Aurel Ardelean mi s-a adresat cu apelativul „domnule student Tomoiagă„ și momentul în care regretatul Decan al Baroului Arad, Cristian Dumitru Alunaru, la festivitatea de absolvire, mi-a zis „domnule coleg și tiz al meu”. Amândoi purtam prenumele Dumitru.
Cel mai fain/sever/interesant profesor, de la care ai rămas cu ceva până în zilele noastre?
Greu de spus. Recunoscător, indiscutabil Ionică Trifa. Emoțional, Cristi Alunaru. Realist, Horică Oprean. Din păcate, primii doi au rămas doar amintiri frumoase. Cu prof. Horea Oprean, fost președinte al Tribunalului Arad, m-am întâlnit chiar azi. Ne-am salutat cordial. Un Lord…
Un mesaj pentru actualii studenți
Un sfat pentru studenți? Îndrăzniți! Nu există limite nici oameni aleși. Șansele sunt egale pentru toți. Merită orice efort. Pentru că viața vi-l va răsplăti.
[…] Citeste continuarea pe newsar.ro […]