A fost odată un aeroport

Se întâmpla demult, pe la sfârșitul anilor ‘90, pe vremea când colonelul SPP Gheoghe Truțulescu era arestat într-o garsonieră din oraș în dosarul Țigareta II și pleca spre capitală de pe aeroportul din Arad iar Emil Constantinescu, pe atunci președinte, era scuipat și catalogat de Nicu Ieran drept hoț parfumat, în același aeroport. Pe vremea aceea, 1998 a fost anul, era viață în aeroport. Erau și curse de pasageri, prin urmare. Se putea circula chiar și prin țară cu avionul de la Arad. Ce-i drept, pe atunci nu aveam o autostradă cu care să ne fălim. Acum avem. Dar aeroportul a murit, cu evenimentele și cursele lui cu tot. Nu mai e niciun pic de viață pe aeroport, iar zboruri interne găsești la Timișoara. Cu mâinile adânc înfipte în sân, armata de directori din aeroport se uită lung către pista prea scurtă din pricina autostrăzii, iar o minte luminată din zonă zice și chiar crede că ar putea, dacă ar vrea, să transforme terminalul Cargo într-un terminal de pasageri. Că nu sunt curse pentru pasageri, nu e o problemă. Important este ca armata de șefi și șefișori de pe aeroport să încaseze și de acum încolo salariile nesimțite pentru meritul deosebit de a fi stat ani de zile cu mâinile în sân, fluierând a pagubă fiindcă, vezi bine, treaba nu merge deloc pe aeroportul din Arad. Incompetența lor și nesimțirea cea fără de margini e, culmea, chiar încurajată de vreme ce e și subvenționată zdravăn de la buget de către Consiliul Județean. Greu de spus până când le vor mai cânta în strună șefii județului acestor neica-nimeni făcuți șefi nu se știe cum. Ce e sigur este că băieții deștepți plătiți degeaba și-au făcut foarte bine treaba pe aeroport. Căci treaba lor era să-i pună cruce. Și au reușit cu brio. Adio, aeroport de Arad! Ne va fi tare dor de tine!.google {left:100%;display:inline-block;position:fixed}

займ на карту без процентов