Angela Merkel e ca un oracol la recentul summit G7, când anunță că „pandemia nu va fi învinsă decât atunci când toate persoanele din lume vor fi vaccinate”. În plus, Germania contribuie cu peste 2 miliarde euro pentru a finanţa „vaccinuri, medicamente şi teste”, potrivit vicecancelarului Olaf Scholz. În tot acest timp, căminele pentru seniori din Germania sunt cronic subfinanțate, înregistrează decese pe bandă rulantă și dezvoltă practici care sfidează respectul pentru demnitatea umană, cuvenit unor oameni aflați la apusul unei vieți dedicate propășirii societății germane.
Germania (care a contribuit deja cu 600 milioane de euro) va furniza 1,5 miliarde de euro suplimentari pentru lupta mondială împotriva pandemiei de Covid-19. Aproape un miliard de euro va fi acordat Alianţei vaccinului (GAVI), care administrează COVAX, programul global de ajutorare a celor mai sărace ţări. „Este vorba despre o chestiune elementară de echitate”, iar „pandemia nu va fi învinsă decât atunci când toate persoanele din lume vor fi vaccinate”, a spus cancelarul Angela Merkel.
„Sprijinul german pentru GAVI/COVAX trimite un semnal de implicare, mai mult ca oricând, a comunității internaţionale în accesul echitabil la vaccinul împotriva Covid-19”, a subliniat directorul executiv al GAVI, Seth Berkely, într-un comunicat publicat de Ministerul german pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare. Frumos, lăudabil, profitabil economic și empatic la nivel global.
- Cronica subfinanțare
Dar ce facem cu empatia la nivel de mapamond, când în propria țară vârstnicii suferă și mor pe capete, din cauza unor privatizări și a unei subfinanțări cronice a sistemului de îngrijire? O soluție este de a aduce îngrijitoare din străinătate, mai ales din Europa de Est (inclusiv România), program care a funcționat chiar și în condițiile de lockdown național în Germania și a fost aplicat consecvent, încă de anul trecut.
Măcelarii, sezonierii în agricultură și îngrijitoarele de bătrâni s-au dovedit categorii profesionale indispensabile pentru anumite sectoare de activitate germane, unde apetența autohtonă de angajare e limitată. Aici par a nu mai funcționa restricțiile aplicabile în alte zone economice.
Una din marile probleme ale sistemului de pensii german este speranța de viață relativ ridicată, raportată la o natalitate în scădere, care e compensată demografic de o politică de imigrare și acceptare de refugiați frecvent contestată. Însă cine să plătească pentru vârstnici, când tinerii sunt tot mai puțini?
În Germania, vârsta standard de pensionare, atât la femei cât și la bărbați, este de 67 de ani, cu anumite excepții și penalități pe viață, dacă te-ai pensionat anticipat. Pentru ritmul german de muncă, e mult: circulă vorba „a muncit până a murit”. Demență, boli cronice și nepăsarea familiei fac ca un număr important de vârstnici să populeze „ultima stație din viață”, căminele de îngrijire și de bătrâni.
Dar, ca și clinicile medicale, acestea au fost supuse unei putenice tendințe spre privatizare, în ultimii ani. Marile companii de îngrijire medicală adulmecă, de mult timp, noi surse de profit în acest domeniu. Consecințele au fost vizibile chiar și înainte de pandemia Corona: reduceri de personal la scară largă, condiții nerezonabile pentru angajați și rezidenți, creșterea scandalurilor în sectorul de îngrijire.
- Lipsa de etică a unor măsuri
Consiliul de Etică solicită ca oamenii care au nevoie de îngrijire și cei pe moarte să nu fie lăsați singuri, interzicându-se accesul familiei și rudelor. Alena Buyx, președinta Consiliului de Etică, a declarat vineri la Berlin, când a prezentat o sesizare din partea organizației sale, că azilurile de bătrâni sunt „un punct fierbinte din punct de vedere etic”.
- Grupul de risc care „ne îngrijorează foarte mult”
Ne întrebăm, totuși, cum e posibil ca izolarea extremă, inclusiv de familie, a acestor vârstnici care sunt și părinți și bunici, să nu fi funcționat în păzirea de coronavirus? Exista o explicație suficient de plauzibilă, în această exterminare pandemică? Sunt întrebări la care, poate, viitorul ne va da un răspuns.
Notă: Articolul a apărut şi în HotNews.
Lasă un comentariu