Mă numesc Chișmorie Cristian și sunt om de afaceri din județul Arad având ca obiect principal de activitate agricultura, creșterea animalelor, cultivarea viței de vie. Punând pe picioare această microafacere am intrat (de vreo 6 ani ) în vizorul unui lucrător de poliție de la Investigații Fraude Economic din cadrul IPJ Arad – Iercan Călin.
Subliniez clar un lucru: nu sunt împotriva LEGII care obligă aplicatorii acesteia de a verifica legalitatea documentelor și activității unei firme dar de aici și până la ABUZ de funcție este un pas uriaș. Această relatare publică a tracasării mele fără temei reprezintă capătul răbdării mele. După 6 ani în care sunt cercetat în multe dosare ( majoritatea inițiate prin autosesizarea lui Iercan Călin ) fără să mi se ia vreo declarație, fără să fiu cunoscut de persoana care mă cercetează, fără să fiu audiat nici măcar la IPJ darămite la parchet sau DNA – pentru ”fapte” necunoscute mie – am luat hotărârea de a dezvălui public hărțuirea mea de către acest comisar de poliție.
Dar să încep cu alt început.
În urmă cu vreo 2-3 ani l-am cunoscut prin intermediul unor prieteni de vânătoare pe Iercan Sorin, inspector la DSV Arad. Acesta venise la vânătoare pe fondurile mele de vânătoare chemat de cunoștințe comune și așa ne-am cunoscut la o agapă vânătorească. De atunci, domnul Iercan Sorin și-a făcut un obicei în a-mi călca sistematic fondurile de vânătoare fără să mă mai întrebe. Venea regulat și vâna cum, când și ce vroia. În plus, aducea o liotă de „obligații” din București (ex fratele lui M .Mitrea, din conducerea ANSVSA-ului). De plătit nu plătea niciodată dar nu acest fapt m-a deranjat ci prezența asiduă, faptul că eram un fel de spectator-slugă la venirea sa și a „obligațiilor” sale. În fond nu aveam nicio treabă cu acest Iercan și cu întreținerea relațiilor sale. Efectiv nu mai scăpam de prezența lui aproape în fiecare week-end, în timpul sezonului de vânătoare. Acest personaj avea însă grijă să-și asigure continuitatea vânării printr-un mod abject și abuziv: amenințarea permanentă; prin șantaj, că o să ne dea „chiftele” ( așa se exprima când era vorba de pușcărie și dosare penale). Ne făcea să înțelegem că fratele lui de la poliție, Iercan Călin este un pion important în (ne)rezolvarea „problemelor” noastre sugerând că totul depinde numai de el (I.S.) astfel încât slugărnicia mea față de acesta și obligațiile sale să nu mai ia sfârșit. Zicea că are „spate tare” la București , că este de neclintit și se autointitula „omul cu barda”. Îi plăcea în mod obsesiv sa i se dedice la chefurile de după vânătoare melodia: „Nimeni nu m-o stăpânit!!!!! “ Dedicarea acestei melodii în mod repetat si obsesiv – pentru mine cel puțin (și în interpretare proprie) suna ca un mesaj de avertizare și amenințare cum că nimeni nu-i poate face nimic, nimeni nu este mai presus decât dansul( I.S.) sugerând că are autoritate absolută și este într-adevăr de … „Nestăpânit”.
Pot proba aceste afirmații cu zeci de martori care au participat la vânătorile organizate de Iercan Sorin pe fondurile mele de vânătoare.
În privința modului cum vâna, Iercan S. comitea o serie de abuzuri pe care nu le voi mai înșira decât cu excepția uneia care m-a supărat cel mai tare:
Odată era la o pândă de mistreț la Pâncota și l-am rugat să nu tragă în femele cu purcei ci doar în masculi. În timp ce mergea cu paznicul de vânătoare spre locul de pândă iau venit în bătaia puștii 3 femele cu purcei și le-a împușcat pe toate trei din mașină. Două le-au recuperat în seara respectivă iar a treia a fost găsită a doua zi alterată epuizând astfel cota de recoltă . A fost picătura care a umplut paharul. M-am săturat de vizitele sale asidue, de faptul că dispunea cum vroia de fondurile mele de vânătoare , de obligațiile sale de București, de modul abuziv în practicarea vânătorii și de amenințările fără temei vizându-mi activitatea de afaceri. Cu atât cu cât m-am știut în regulă și nu aveau de ce să-mi tremure pantalonii. Acesta a fost anul 2012 când Iercan Sorin a scăpat întrutotul frânele bunului simț, abuzând grosolan de aceste fonduri de vânătoare ale mele prin șantaj și amenințări cu fratele său de la poliție – crezându-se stăpân absolut pe aceste fonduri.
Din 2013 I.S. nu a mai vânat la mine din motivele menționate mai sus dar s-a ținut de cuvânt în privința amenințărilor.
Așa a început hăituirea și hărțuirea mea. Citez pe I.S. „prin natura serviciului meu m-am autosesizat de faptul că dl. Chișmorie a deschis 20 de exploatații zootehnice ilegal.“ Brusc și-a adus aminte (după ce nu mai vâna pe fondurile mele de vânătoare) că este și inspector DSV. Din vânător am devenit un vânat permanent pentru doi gonaci.
Primul este Iercan Sorin. Mi-a luat la „tăbăcit” exploatațiile de animale și s-a pus pe verificări. Notele de constatare cu presupuse nereguli, întocmite de însuși Iercan Sorin le-a depus cică la conducere – care conducere nu a făcut nimic cu ele până când a sosit gonacul 2, Iercan Călin de la poliție. Acesta a cerut conform unei … „ordonanțe” cu caracter confidențial toate documentele rezultate din verificările echipei de inspectori DSV din care a făcut parte nemijlocit, fratele său Iercan Sorin. Și așa m-am trezit cu al…9-lea dosar penal întocmit de Iercan Călin care mă urmărește obsesiv de 6 ani! – fără ca vreun dosar cercetat de dânsul să ajungă la o finalitate cu trimitere in instanță. Dar despre asta, în altă scrisoare publică.
În acest ultim dosar, Iercan Călin o ia pe de departe ca nu cumva să rezulte că mă hărțuieşte ca până acum, astfel că începe urmărirea penală împotriva a 3 medici veterinari nevinovați, „strânși cu ușa”, ca mai apoi să extindă cercetările împotriva mea și a asociației mele de animale ca și cum nu ar fi știut că este vorba despre mine în acest dosar și să nu reiasă că ar avea ceva cu mine – nici în fața procurorului de caz, a conducerii IPJ Arad (unde este cunoscut litigiul dintre mine și acesta) urmărind să extindă cercetările spre mine ca și cum ar afla că sunt implicat în acest dosar, ulterior inițierii lui .
În timpul anchetei efectuate de Iercan Călin unul dintre cei 3 medici a relatat că dânsul a spus una în declarație iar Iercan Călin a scris alta, obligându-l pe medic să semneze declarația neconformă cu declarația reală pe care a dat-o și să și-o însușească. Totodată acest medic a mai relatat că se va spânzura din cauza stresului și metodelor folosite de „milițianul“ Iercan Călin.
După ani de tracasare neîntemeiată din partea ambilor frați Iercan, bătaie de joc asupra muncii mele, amenințări și hărțuieli am ieșit public cu problema mea. Consider că muncesc cinstit și greu. Nimeni nu se poate face stăpân pe truda mea folosind șantajul și abuzul de funcție, hărțuirea, aruncarea cu noroi pe imaginea muncii și firmei mele, totul având ca scop abjectul sentiment al răzbunării, faptul că nu am mai acceptat să fiu sluga lui Iercan Sorin și a obligațiilor sale din București, că nu l-am lăsat să comită abuzuri de vânătoare , că m-am săturat de prezența sa asiduă și de chefurile sale. Când am spus STOP – vânătoarea mea s-a extins pe fondurile de vânătoare ale IPJ Arad prin persoana lui Iercan Călin.
Îmi asum tot ce am scris aici și voi merge până la capăt pe linie de mass media și justiție dacă trebuie pentru repararea imaginii muncii mele, pentru liniștea mea și a familiei mele. Nimeni nu este mai presus de lege!
Chișmorie Cristian
Notă: Redacţia nu îşi asumă sub nici o formă afirmaţiile din articolul de mai sus, acesta fiind publicat într-un spaţiu editorial achiziţionat, pentru care s-a emis factura nr. 000436/07.08.2014.
nu e nici primul si nici ultimul caz… si e valabil la toate institutiile unde toti cei care fac controale comit abuzuri
Baudelaire, in poezia Albatrosul din volumul ” Florile raului ” releva in mod expresionist vulgaritatea, viata dura, inconfortabila si nesigura, comparand fiinta umana cu Albatrosul, o pasare libera, cazuta in mediocritatea oamenilor ! Consider ca articolul releva in mod expresionist cum acesti inspectori si politisti excentrici, in amintirea timpului pierdut din vechiul regim, cand ei hotarau in mod extravaagant si discretionar, actioneaza pe cont propriu, folosind calitatea lor publica, transformand linistea unui om de afaceri, un Albatros liber, intr-un iad masinist si poluator…Domnilor poluatori de vieti si realitati, lasati Albatrosul sa zboare, sa fie liber, el are o viziune si un ideal…Multimea cere sa fie liber…Voi sunteti porcii din gradina de trandafiri…TENTACULARILOR…”Din joacă, marinarii pe bord, din când în când
Prind albatroşi, mari păsări călătorind pe mare
Care-nsoţesc, tovarăşi de drum cu zborul blând
Corabia pornită pe valurile-amare.
Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi
Acuma par fiinţe stângace şi sfiioase
Şi-aripile lor albe şi mari le lasă, blegi
Ca nişte vâsle grele s-atârne caraghioase
Cât de greoi se mişcă drumeţul cu aripe!
Frumos cândva, acuma ce slut e şi plăpând
Unu-i loveşte pliscul cu gâtul unei pipe
Şi altul fără milă îl strâmbă şchiopătând.
Poetul e asemeni cu prinţul vastei zări
Ce-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă
Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocări
Aripele-i imense l-împiedică să meargă.”
Isi aiminteste cineva de Levant?…un teritoriu al cruciatilor din Mediterana de Est…dar daca si azi se cauta urmele Levantului, cerandu-se infiintarea unui Jurnal de Studii Leveantine, de ce in cazul publicat aci nu s-ar cere si o analiza a muncii acestor inspectori DSV si comisari ai Serviciului Antifrauda din carul IPJ Arad? Nu ar fi un sudiu biblic , ca in vremea Levantului, dar posibil sa se gaseasca „un mozaic fracturat profesional ” din activitatea acestor functionari care confunda programul profesional cu petrecerea timpului liber, atributiile de serviciu cu interesul personal, realizat fie si prin abuz de putere…Vine vorba versului din poezia ” Mistretul cu colti de argint”: „Stapane,mistretul cu colti ca argintul, chiar el te-a cuprins,grohaind sub copaci. ” Dar sa redam intreaga capodopera literara, ca un exemplu elocvent pentru cei ce nu respecta regulile profesiei si codul etic al profesiei…
MISTRETUL CU COLTI DE ARGINT
St.Aug.Doinas
Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:
– Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos…
– Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici …
Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.
Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
– Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!…
– Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.
Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
– Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!…
– Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.
Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
– Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!…
– Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: – Taci…
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.
Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.
– Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?…
– Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l…
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. – Taci.
Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin…
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.
Oare cat mai trebuie sa sune cornul sa cada Vanatorul ? O vorba din vechime spune ca poate veni ziua cand Iepurele poate sa-mpuste Vanatorul …
Domnule Chismorie , nu va cunosc , insa poate va ajuta cu ceva faptul ca nu sunteti singurul om cu care procedeaza Iercan Calin in acest mod .
Pe primarul de la Zarand, l-a tocat marunt ,exact ca si pe dumneavoastra, in o serie de dosare si tot cam de atatia ani, ca si pe dumneavoastra. Tot la fel, nu a iesit nimic din aceste dosare, respectiv nici unul nu s-a finalizat ca si in cazul dumneavoastra.
Primarul de la Zarand a fost arestat pe munca DNA -ului Oradea, in nici un caz pe munca voluminoasa si insistenta a lui Iercan Calin.
Se pare ca acesta este modul de ancheta a lui Iercan Calin si cine stie cate persoane mai sunt in situatia dumneavoastra si a primarului de la Zarand si de care nu se stie nimic.
Sir Chismorie will not know, but maybe it will help you that you are not the only man who Calin Iercan proceed in this way.
The mayor of Zarand in chopped, just like yourself, in a series of folders and all about for so many years, that’s you. All the same, not out anything in these files or none completed as in your case.
Mayor of Zarand was arrested acquis Oradea DNA work, in any case the voluminous work and persistence of Iercan Calin.
It seems that this is how Iercan Calin’s investigation and who knows how many people are in your situation and the mayor of Zarand and not know anything.
cum ajung prietenii dusmani numai dracu poate sa inteleaga
Acest articol imi aminteste de o scena a regizorului Luis Buñuel, care in filmul Suzana ne descopera imaginea despre o fata cu o stabilitate mentala discutabila, care , implorand pe Dumnzeu cu maineile indarjite pe gratiile celulei, reuseste sa scape de incarcerare rupand gratiile ferestrei si plecand la ferma unui bogate familii.
Articolul de fata ne prezinta faptele unor functionari din institutiile noastre cu un comportament cu instabilitate mentala, care la serviciu incerca sa salveze aparentele ca muncesc, iar ex profeso isi refuleaza violenta, alergand spre fondurile de vanatoare si ferma acestei familii bogate, exact ca in filmul amintit, unde gasim mexicani violenti si sentimentali, calareti cu cizme zornaitoare, de fapt, instrainari ale individului de sine…
Ar trebui sa reflectam, cinematograful ne prezinta iluzie si alienare, iar articolul de presa ne arata aici un alt tip de alienare !
Oare care este bolnavul adevarat ?
Eu cred ca, daca asa procedeaza, astia sunt niste Mari Descreierati, nume care imi vine din nou in minte dupa filmul ” Marele Descreierat ” al regizorului Luis Buñuel…