Iată recordurile fotbalului românesc

Cu peste un centenar de existenţă, fotbalul românesc şi-a lăsat deja o amprentă distinctă în competiţiile interne dar şi internaţionale. Sunt câteva recorduri pe care considerăm că trebuie să le menţionăm şi în acelaşi timp să ţi le aducem la cunoştinţă şi care pun în evidenţă sportul rege de la noi din ţară.

Poate nu sunt recorduri la fel de impresionante ca ale Argentinei, Braziliei sau Italiei dar sunt ale noastre şi ne dau speranţe şi pentru un viitor nu prea îndepărtat. Citeşte deci cu atenţie rândurile următoare şi fă cunoştinţă cu recordurile din fotbal ale României care ne fac cinste ca şi naţiune.

Recordurile echipelor

De-a lungul istoriei recente a fotbalului românesc 3 echipe sunt cele care aduc recorduri după recorduri. Înainte însă de a le enumera recordurile merită menţionată şi o altă echipă, Chinezul Timişoara, care şi-a adjudecat nu mai puţin de 6 sezoane consecutive în anii 1927-1927.

Acest record este împărţit însă astăzi cu cea mai galonată echipă românească a tuturor timpurilor, Steaua Bucureşti. A câştigat 6 sezoane consecutive, se poate lăuda cu nu mai puţin de 28 de titluri de campioană dar şi cu cea mai categorică victorie din Campionat, 11:0 cu Corvinul Hunedoara în 7 decembrie 1978.

Are de asemenea şi cele mai multe meciuri consecutive fără înfrângere, o performanţă de 104 meciuri înregistrată în noiembrie 1989-septembrie 1989. Să tot pui beturipe această echipă care îşi câştigă partidele prin dedicarea jucătorilor săi şi prin calitatea lotului pe care îl are la dispoziţie.

Trebuie însă în egală măsură să menţionăm şi adversarul Stelei dintotdeauna, echipa Dinamo Bucureşti. Şi Dinamo se poate lăuda cu performanţe în acest sport, performanţe din care amintim cele 4 titluri naţionale câştigate dar şi cele 499 de partide încheiate la egal.

Poate mai puţin galonată decât cele 2 echipe menţionate până acum, putem spune că CFR Cluj este o contracandidată perfectă pentru cele 2. Şi are şi ea cu ce să se mândrească, cu cele 5 titluri consecutive dar şi cu 95 de puncte, cele mai multe puncte acumulate de o echipă românească într-un sezon fotbalistic.

Recordurile jucătorilor

Este evident că aceste recorduri nu se pot obţine decât de jucători, aşa că am considerat de cuviinţă să le acordăm atenţia meritată. Şi o să începem prin a aduce aminte de Gheorghe Hagi, un jucător fanion al fotbalului românesc din toate timpurile.

Hagi este considerat cel mai bun mijlocaş ofensiv din Europa anilor 80-90 şi a primit nu mai puţin de 7 ori titlul de cel mai bun fotbalist al anului. Aceste performanţe nu au venit însă la întâmplare, Gică Hagi joacă fotbal de la 10 ani la Farul Constanţa, echipă la care de altfel a şi debutat la vârsta de 17 ani.

A jucat la Farul şi Sportul Studenţesc dar echipa care avea să îl facă mare pe plan internaţional a fost Steaua Bucureşti. A cucerit în cei 4 ani petrecuţi la Steaua 3 titluri de campion, 3 cupe ale României dar şi Supercupa Europei în 1987.

Merită însă să îl amintim şi pe jucătorul de legenda Dudu Georgescu, care rămâne în istoria fotbalistică că cel mai bun golgheter al tuturor timpurilor prin cele 252 de goluri marcate în perioada 1970 – 1986.

Recordurile echipei naţionale

Fără discuţie ca toate realizările echipei naţionale se leagă de generaţia de aur a fotbalului românesc, generaţia lui Gică Hagi. Debutul generaţiei de aur se face în anul 1990, odată cu Campionatul Mondial de Fotbal din Italia unde România reuşeşte să se califice.

Emeric Enei este antrenorul naţionalei de unde făceau parte la acea vreme tinerii jucători de fotbal Gheorghe Hagi, Florin Răducioiu sau Ilie Dumitrescu. Eroul de început al Campionatului Mondial avea să fie însă la primul meci celebrul şi la vremea respectivă Marius Lăcătuş, care reuşeşte să dea 2 goluri şi să învingă în acest fel echipa URSS.

Pierdem în faţa Camerunului şi urmează meciul de la Napoli, unde România întâlnea formaţia Argentinei lui Maradona. Realizăm o adevărată surpriză prin 1-1 graţie golului marcat de Balint, surpriză care ne duce în optimile de finală.

Din nefericire ratăm prezenţa în sferturi cu Italia, prin ratarea lui Timofte la loviturile de departajare cu Irlanda. Povestea frumoasă continuă însă în 1994, când Anghel Iordănescu reuşeşte însă să califice echipa naţională a României la Mondialul american deşi fusese aduc ca selecţioner la jumătatea preliminariilor.

Debutul este unul cu adevărat fantastic, România învinge cu 3:1 Columbia, considerată de către marele Pele ca fiind favorita la titlul mondial. Urmează meciul cu Elveţia unde pierdem cu 4:1 şi cel cu echipa Americii pe care o batem cu scorul 1:0.

Urmează meciul de infarct cu Argentina pe care reuşim să o batem cu 3:2 poate şi datorită absenţei lui Maradona, suspendat pentru consum de droguri. Suntem în sferturi dar din păcate avem din nou ghinion şi pierdem la penalty contra Suediei.

Suntem prezenţi şi la turneul din Franţa în 1998 însă nu reuşim să trecem de optimile de finală fiind învinşi de echipa Croaţiei prin golul marcat din penalty de Davor Suker.

Concluzie

Chiar dacă nu am mai reuşit să ne calificăm la campionatele Mondiale recente suntem prezenţi ca echipă naţională la cele europene şi avem şi un campionat intern puternic. Avem recorduri dar din păcate aşteptam cu toţi încă o generaţie de aur care să aducă fotbalul românesc acolo unde merită, în elita mondială.