Germania își retrage personalul ambasadei sale din Afganistan, SUA la fel, criticând armata afgană pentru pasivitatea sa. Talibanii par însă de neoprit. Marile orașe Herat și Kandahar sunt sub controlul lor, capitala Kabul este pe cale să aibă aceeași soartă duminică.
Pentru SUA, dezastrul înseamnă readucerea în memorie a unui alt eșec militar, cel din Vietnam. Pentru Europa, se profilează pericolul a noi milioane de refugiați.
Este „îngrijorător” să vedem cum conducerea politică și militară afgană nu a avut „voința” de a se opune avansului militanților islamiști, a spus purtătorul de cuvânt al Departamentului Apărării al SUA, John Kirby, pentru CNN. SUA nu ar fi putut prevedea „lipsa de rezistență” a forțelor armate afgane.
Evacuare forțată
„În niciun caz nu vom urmări cum sunt evacuați oamenii din Afganistan de pe acoperișul ambasadei SUA”, a declarat acum o lună președintele american, Joe Biden, citat de Bild.de. Suna ca o aluzie la războiul din Vietnam.
În aprilie 1975, Statele Unite și-au retras 7.000 de cetățeni și aliați sud-vietnamezi din Saigon, în timp ce armata nord-vietnameză înconjura orașul. O fotografie devenita celebră în lume și postată de Bild, arată cum oficialii SUA sunt înghesuiți pe un acoperiș, pentru a urca într-un elicopter CIA.
Pentru a nu repeta astfel de imagini traumatice, guvernul Biden cere acum talibanilor să salveze ambasada SUA la Kabul, relatează New York Times.
„O îngenunchere fără precedent în fața islamiștilor, la 20 de ani de la atacurile teroriste din 11 septembrie, orchestrate de talibani în Afganistan”, consideră Bild.
Washingtonul intenționează să își retragă personalul ambasadei: până la 1.400 de angajați vor părăsi Afganistanul, iar 3.000 de soldați americani vor asigura retragerea, până cel târziu duminică, s-a spus în presă.
Ambasada a cerut deja personalului său să distrugă materialul sensibil. Un tehnician a făcut referire la opțiunile existente, pentru incinerarea sau eliminarea documentelor și echipamentelor: toate obiectele care ar putea fi „abuzate” de talibani pentru propaganda lor ar trebui distruse, de exemplu produsele care poartă sigla ambasadei sau a autorităților, dar și steagurile SUA.
Și Germania își evacuează reprezentanța diplomatică: ministrul de externe, Heiko Maas, a declarat că personalul ambasadei va fi redus la „minimul absolut”. Danemarca și Norvegia își închid de tot reprezentanțele oficiale.
Presiunea migrației
„Vor fi mulți refugiați din Afganistan în Europa, în următorii câțiva ani”, avertizează parlamentarul expert in politică externă, al liberalilor germani (FDP), Bijan Djir-Sarai. Țara se confruntă cu un război civil lung și sângeros: „Mă aștept ca totul să fie făcut, pentru ca să nu cadă Kabulul în mana talibanilor”.
Secretarul de stat german, Michael Roth, a declarat pentru „Rheinische Post”: „Numărul refugiaților a crescut deja dramatic.”
În Hindukush există 3.5 milioane de persoane strămutate intern. Presiunea asupra Turciei, Iranului și Pakistanului va crește „masiv”, ceea ce are consecințe pentru Germania.
„Sunt sigur că va crește și presiunea migrației asupra UE și Germania Este cu atât mai important ca Acordul UE cu Turcia, pentru a sprijini refugiații la fața locului, sa fie implementat rapid”, mai consideră acesta. În luna iunie a avut loc o revizuire a acordului.
Canada se arată gata să primească peste 20.000 de afgani vulnerabili, pentru a-i proteja de talibani. Printre aceștia se numără „angajați ai organizațiilor pentru drepturile omului, jurnaliști și femei din conducere”, a declarat ministrul imigrației, Marco Mendicino.
Guvernul din Ottawa a promis deja translatorilor care au lucrat pentru Canada și personalul ambasadei din Afganistan, că vor fi protejați de răzbunarea talibanilor și vor fi lăsați să intre în țară.
Scurt istoric
De 170 de ani, marile puteri ale lumii și-au încercat „norocul” războiului în Afganistan. După ce, cu doi ani și jumătate înainte, imperiul colonial britanic ocupase Kabul-ul cu trupele sale de indieni, în luna ianuarie a anului 1842 izbucnește o revoltă populară.
Pe un frig cumplit, cei 4.500 de militari sunt nevoiți să se retragă. Au urmat alte două războaie britanico-afgane, încheiate cu eșec, sau „în șah”.
Enervați, englezii au consimțit, în anul 1919, la declararea independenței Afganistanului. După șase decenii de la această independență, o altă supra-putere s-a gândit că va realiza ceea ce n-au reușit supușii Reginei de peste Canalul Mânecii.
În 1979, Uniunea Sovietică a atacat cu 80.000 de oameni, încercând să instaureze la Kabul un regim pro-sovietic. După zece ani de beligeranță, în 1989 sovieticii s-au retras „cu demnitate” din Afganistan.
În Piața Roșie, militarii reîntorși au fost decorați. Alti 15.000 n-au mai apucat momentul de glorie, căci au căzut la datorie, în „căldarea vrăjitoarelor”.
În 7 octombrie 2001, coaliția internațională împotrivă terorismului mărșăluia în Afganistan. Sub sloganul „Enduring Freedom”, SUA implica în vasta acțiune militară statele membre ale NATO. Și alte state erau convinse de necesitatea unei libertăți durabile și a unei noi securități mondiale.
Șopârla talibană
În 2010, a fost avansată îndrăzneața soluție de a atrage liderii talibani în conlucrarea pentru stabilitate politică în Afganistan. Iar aceștia n-o făceau, decât pentru bani.
Foarte mulți bani. Coaliția internațională a pus 50 de milioane de euro la dispoziția talibanilor „trădători de cauză”, pentru a le asigura mijloacele de existență după ieșirea din rețeaua teroristă.
Prin aceasta soluție propusă, devenea clar că misiunea internațională a intrat în impas, iar talibanii sunt aceia care și-au atins scopurile: bani și o recunoaștere diplomatica internațională ce părea de neconceput, la declanșarea conflictului.
Chiar daca talibanii au suferit pierderi importante, ei par a se regenera că o coadă de șopârlă. „Fiecare taliban ucis dă naștere la zece noi talibani, care îi jură răzbunare”, a declarat în trecut un general de servicii secrete pakistanez, pentru un cotidian german.
În peste 80% din provinciile Afganistanului guvernează din umbră talibani, iar majoritatea afganilor prefera să-și predea acestora rezolvarea problemelor, decât unei administrații de stat considerate corupte.
De pe băncile școlilor islamice din Pakistan ies, ca pe bandă rulantă, noi fundamentaliști gata să lupte în primele linii pe frontul afgan.
Bilanțul misiunii internaționale, după douăzeci de ani, e halucinant: enorme pierderi materiale, abuzuri și corupție, zeci de mii de morți, militari și civili. Soldați reîntorși vii, însă traumatizați psihic. În Afganistan misiunea pare imposibilă, iar războiul ratat.
Notă: Articolul a apărut şi în HotNews
Lasă un comentariu