Iubitorii de teatru vor putea viziona în cea de-a şaptea zi a Festivalului Internaţional de Teatru Nou (FITN) spectacolul „Leonce şi Lena”, semnat Mihai Măniuţiu. Piesa este realizată pe baza unui scenariu de Mihai Măniuţiu şi Ada Milea, după George Buchner, şi este o producţie a Teatrului „Regina Maria“ Oradea. În rolul principal spectatorii vor avea ocazia să îl (re)vadă pe actorul Richard Balint.
„Textul lui Büchner e condensat la maximum, el rămâne mai degrabă un pretext, e regăsibil în principal sub formă de enunţ, întâmplările din el sunt reconstituite, anunţate, comentate, rezumate, prefaţate de Valerio, excelent interpretat de Richard Balint. Esenţa lor filosofică e exprimată prin delegaţie de miniaturile muzical-teatrale compuse de Ada Milea. La prima vedere, interpreţii mai mult cântă decât joacă, actoria înţeleasă ca arta rostirii unui text e minimă, prezenţa regizorului extrem de discretă. La o analiză ceva mai atentă, lucrurile stau însă ceva mai nuanţat. Chiar mult mai nuanţat şi mai complex. În primul rând la capitolul regie. O regie ce se manifestă la nivelul concepţiei, dar şi la acela al managerizării spaţiului teatral şi al chipului în care se realizează acest lucru actoriceşte.“ – Mircea Morariu.
La ora 21,00, sala Studio va fi locul în care Teatrul „Anton Pann“ Râmnicu Vâlcea vă va oferi un spectacol realizat de regizorul Cristi Juncu: „Trilogia belgrădeană”, de Biljana Srbljanovic (spectacol nerecomandat persoanelor sub 14 ani).
De câte ori nu te-ai gândit să emigrezi? Subiect mereu atrăgător din punct de vedere material; dar poate sufletul îl rătăceşti undeva pe drum. Merită preţul? Cele trei episoade ale „Trilogiei belgrădene”, piesă scrisă în 1997 de Biljana Sbrljanovic, nu se petrec la Belgrad. La Praga, la Sidney, la Los Angeles, exilaţii fostei „naţiuni iugoslave“ încearcă să sărbătorească Crăciunul, Anul Nou, dar oricât ar părea de nefiresc, ei simt că sărbătoarea e acolo, în Belgradul de unde au fugit şi unde e rău, nu unde au ajuns şi ar putea fi bine. Pe un ton comic sau dramatic, piesa prezintă provocările şi dificultăţile cu care tinerii se confruntă în încercarea de a se integra în ţările de adopţie.
Piesa a fost jucată în Bucureşti, la Teatrul Bulandra, pe la sfârşitul mileniului trecut, a fost printre primele texte dramatice în care s-au spus pe scenă cuvintele „acelea“ şi şocul astfel provocat a obturat calitatea literară a unei drame bine gândite şi bine scrise, mărturie a eşecului politic în destinul individual. Vocabularul intră în derapaj când personajele obosesc să mimeze onorabilitatea şi acest viraj nu se produce de dragul atragerii spectatorilor care s-ar putea recunoaşte în acest fel de a vorbi, ci marchează o treaptă în evoluţia dramei.
Foto: Spectacolul „Leonce şi Lena”
Lasă un comentariu