Seria de arestări şi condamnări nu trebuie să ne mire decât în măsura numărului celor arestaţi şi condamnaţi. Şi, de asemenea, nu trebuie – sau n-ar trebui – să-i atribuim lui Johannis meritele pentru această adevărată „curăţenie”.
Sigur, ca să încep cu ultima afrimaţie, Johannis are partea lui de glorie, prin mesajul clar pe care l-a dat şi prin care i-a asigurat pe anchetatori şi pe judecători că pot să-şi facă meserie fără constrângeri, venite în special din partea clasei politice. Dar, oricât de bine intenţionat ar fi Johannis, simpla garanţie a onestităţii şi dorinţei de schimbare nu este suficientă, mai ales într-un timp atât de scurt de când deţine mandatul de şef al statului.
Rădăcinile curăţeniei generale sunt departe, în timp, cam de când am început să intrăm în programele de preaderare la Uniunea Europeană, adică de prin 2003-2004. Că această perioadă coincide cu mandatele de preşedinte ale lui Traian Băsescu ar trebui considerat parţial doar o coincidenţă, deoarece cred că şi Băsescu i-a încurajat pe procurori să-şi facă treaba. De asemenea, mai cred că există şi o anumită doză de reglare de conturi în această „curăţenie”. Cred că mai sunt persoane sau personaje încă protejate, dar nu neapărat de sistem, ci de oameni influenţi din sistem, aşa cum pe vremea războaielor contra Mafiei existau atât justiţiari incoruptibili, cât şi oameni „mânjiţi”, ambele categorii făcând parte din acelaşi sistem.
Mulţi au spus, pe la începuturile anilor 2000, că lupta justiţiei cu corupţia se va sfârşi ca un foc de paie, că vor fi anchetaţi şi condamnaţi doar câţiva, ca să fie daţi ca exemplu Uniunii Europene şi SUA. Dar, iată, au căzut un Voiculescu, un Năstase, un Hrebenciuc, Videanu, Udrea, pe lângă alţi mulţi miniştri, secretari de stat, preşedinţi de consilii judeţene sau primari care, la vremea lor, se considerau (şi erau consideraţi) ca intangibili, ca nemuritori.
Repet, sistemul nu e nici pe departe perfect, mai sunt schelete prin dulapurile multora, este clar că şi oameni din serviciile secrete (fapt de care se tot vorbeşte) care au propriul lor drum, aşa cum sunt şi între judecători, procurori etc. Dar, de asemenea, uitându-ne la ultimii zece ani, nu putem nega că am făcut paşi mari, uriaşi, ai acestei „curăţenii generale”. Fie şi numai dacă ne raportăm la perioada ’90-2000.
Lasă un comentariu