Noi DEZVĂLUIRI despre business-ul de grajd practicat în abatoarele din Germania

Practicile de tip mafiot din industria cărnii sunt o poveste fără de sfârşit. În abatoarele nemţeşti vin ca pe bandă lucrători ieftini din România şi Bulgaria, care suplinesc lipsa de personal autohton. Atraşi cu promisiuni mincinoase ale unor intermediari dubioşi, mulţi dintre ei iau ţeapă. Îi aşteaptă salarii mizere, adăposturi precare, condiţii de lucru inumane, umiliri şi ameninţări. Din cauza repetatelor scandaluri de muncă, problema lucrătorilor contractuali străini a intrat pe agenda autorităţilor germane. S-au creat birouri speciale, care se ocupă de „forţa de muncă mobilă“. Într-unul dintre aceste birouri lucrează şi românca Daniela Reim, care îşi ajută conaţionalii aflaţi în impas.

În octombrie 2013 şi-a luat Daniela Reim în primire noul loc de muncă din Oldenburg, oraş din Niedersachsen, în nord-vestul Germaniei. Fosta profesoară de istorie a venit în Germania în urmă cu 14 ani şi faptul că vorbeşte româneşte a fost important în ocuparea noului post, creat de guvernul de land din Hanovra.

Reim are în atenţie forţa de muncă mobilă din estul Europei: români, bulgari, polonezi, ucrainieni. Mii de oameni care lucrează în zonele Oldenburg şi Emsland. „Cei mai mulţi dintre ei lucrează în abatoare, taie în acord porci, vite şi pui“, relatează Badische Zeitung.de, într-un amplu articol apărut luni.

Reim şi colega ei bulgară fac munca de teren şi preiau sesizările la telefon. Lucrurile se mişcă greu, căci oamenii „nu vorbesc mult“, după cum spune ea. „Cu presa şi sindicatul chiar deloc. Când se află că unul a vorbit, acesta zboară afară“. Legea mafiotă a omertei, a tăcerii de frică, domneşte şi printre măcelari. Problemele apar când aceştia îşi reclama anumite drepturi, vor concediu sau sunt bolnavi.

În Ahlhorn, un subantreprenor turc îi concedia imediat pe lucrătorii care se îmbolnăveau. Reim a intervenit, ameninţând şi cu dezvăluiri în presă despre abatorul la care lucra un român căruia i s-a refuzat vizitarea medicului, deşi era grav bolnav. Iar abuzurile asupra lucrătorilor nu încetează. „Mulţi sunt lipsiţi de drepturi şi exploataţi. E îngrozitor“, declară Daniela Reim, adăugând că nu întotdeauna le poate fi de ajutor.

Însă Reim nu e singură. Preotul catolic Peter Kossen, care provine din zona şi o cunoaşte bine, se implică de ani buni în problemă. El ştie cum fac unii afaceri cu închirierea unei dărăpănături în care sunt cazaţi 14 sau chiar 16 lucrători din România. Însă acest lucru nu i-a adus simpatii. În urmă cu un an şi jumatate, la uşă i-a fost atârnat un iepure mort, plin de sânge. Autorul ameninţării n-a fost găsit nici azi, s-a vorbit despre „un salut din partea industriei cărnii“.

În abatoarele din Oldenburg şi Emsland lucrează cca 9.000 de lucrători „oaspeţi“, din ţările Europei de Est. Sunt cazaţi de-a valma, în containere şi case vechi. Lucrează zi-lumină şi localnicii nu-i văd decât la cumpărături, în alimentarele ieftine. Iar schema funcţioneaza cam aşa, relateaza preotul Kossen, în urma informaţiilor furnizate de organizaţiile de caritate Kolpinghaus şi Caritas.

„În România, şomerilor li se spun minciuni colorate, 1.300 de euro salariu, prânz cald, cameră dublă, vacanţă. Iar apoi realitatea: subantreprenorul în cauză încasează din start 500 de euro comision de intermediere. Apoi, le reţine paşaportul. Noul lucrător în abator semneaza un contract de reziliere în alb. În unele cazuri, nu se încheie deloc contracte de muncă, nu există state de plată, ci cel mult bani în mână. Nu vorbim aici de câteva oi negre. Este o mlaştină de subantreprenori, care acoperă totul. Este o scenă a marii criminalităţi“, consideră preotul Kossen.

În nord- vestul Germaniei, „agricultura ţărănească nu mai e decât un basm, bun pentru reclame la cârnaţi. Realitatea este o agroindustrie crudă“, scrie Badische Zeitung. După datele furnizate de „Atlasul cărnii 2014“, industria cărnii din Germania atinge cifre uluitoare: 58,3 milioane de porci, 3,24 milioane de de vaci , 37,7 milioane de curci, 1 milion de oi şi 627,9 milioane de pui intră sub cuţit anual.

Business-ul se face în 350 de abatoare, dar mai ales în „giganţii cărnii”, cum sunt firmele Tönnies, Vion, Westfleisch sau PHW-Gruppe. Chiar şi cel mai mare concern european specializat în tăierea porcilor, Danish Crown, şi-a relocalizat o parte din producţie în Germania, unde mâna de lucru e mai ieftină.

Prin linia directoare a UE referitoare la „trimiterea peste graniţe a angajaţilor”, personalul autohton din abatoare şi măcelarii a fost redus şi înlocuit cu muncitori contractuali ieftini străini: din România, Bulgaria sau Polonia.

În luna iunie a anului trecut, televiziunea de stat germană ARD transmitea un reportaj despre „Sclavia salarială în Germania“. Filmul dezvăluia practicile de tip mafiot din industria cărnii, cum lucrători ieftini din România şi Bulgaria sunt atraşi cu promisiuni mincinoase iar apoi exploataţi în abatoarele nemţeşti.

Unii dintre ei cad victime unor intermediari dubioşi, care plătesc din portbagaj cu bani-gheaţă iar pe femei le trimit nu la tranşat, ci în „reţeaua de consum”, adică la prostituţie. Despre „Săracii porci care taie la porci“, am relatat în detaliu anul trecut, pentru Hotnews.ro.

Nici sindicatele germane nu stau cu mâinile în sân. Matthias Brümmer a fost şi el măcelar şi ştie cum stau lucrurile în branşă. Acum câţiva ani însă, un român care a vrut salariu mai mare şi a apelat la sindicat „a fost bătut măr”, povesteste Brümmer.

El mai evocă „reţeaua mafiotă de subantreprenori”, în care, dată fiind miza mare de profit, s-ar fi amestecat şi bande de rockeri, care controlează diverse afaceri dubioase în Germania. Una dintre acestea este Bandidos, despre care Brümmer spune că „e activă în Nordrhein-Westfalen, dar şi aici sus”, referindu-se la Niedersachsen.

Tot Brümmer vorbeşte despre cazul unui subantreprenor român care plătea lucrătorilor săi doar 174 de euro pe lună. Însă din luna iulie a acestui an, salariul minim va fi de 775 euro, precizează sindicalistul german. Un pas care nu e de ajuns, consideră el. Mai e nevoie de reglementări la nivel federal în ceea ce priveşte „condiţiile umane de cazare“ a lucrătorilor contractuali străini, de desfiinţarea subantreprenorilor interni ai concernelor, ca şi de implicarea masivă a poliţiei şi procuraturii. O măsura necesară, zicem noi, cand business-ul devine „de grajd“.

Foto: wikimedia.org
Articolul a apărut şi în Hotnews.ro