Dezideratul unitar al protestatarilor (și nu numai) din toată țara este schimbarea clasei politice, prin urmare:
NU DETURNĂRII!
1. Președintele vrea să se vadă (nu-i va consulta) cu liderii / reprezentanții protestatarilor. Urgent! Cine sunt acei oameni? Ce pregătire au astfel încât să determine președintele să facă ceva? Care din multele liste de revendicări va fi considerată ca fiind cea autentică? Mai mult, cine poate să garanteze că cei chemați la Cotroceni au un înalt nivel de reprezentativitate? Goana după lideri este un joc periculos, iar Herr Iohannis va legitima câteva persoane. Ce se va întâmpla după? Pe scară micro am văzut filmul acesta destul de des: „ahh, ăla / aia e lider ?!?!? OK, atunci eu nu mă mai bag”. Și presiunea străzii se atenuează. Mult mai grav ar fi dacă dintre protestatari s-ar naște mai multe facțiuni care s-ar contesta reciproc. DIVIDE ET IMPERA! Atunci toată revoluția s-ar duce pe apa Sâmbetei. Un exemplu macro: Revoluția Franceză. S-au contestat, s-au acuzat, s-au ghilotinat între ei ca la final să sară din lac în puț – în loc de rege s-au trezit cu un împărat. Scoateți-vă din cap întrebarea „CINE NE CONDUCE?”. Documentați-vă sau amintiți-vă de 1989 când artiști ca Mircea Dinescu au dat SUFLET Revoluției și oamenii au ieșit în stradă plini de speranță doar pentru ca Ion Iliescu și F.S.N. să confiște puterea. Cât despre schimbarea clasei politice de atunci și noi începuturi, Proclamația de la Timișoara nu fost în totalitate respectată: lustrația nu a fost niciodată aplicată în România. Cu alte cuvinte, la vremuri noi, tot ei! Repet, nu înmânați nimănui laurii și meritele acestor zile fierbinți.
2. NU ANTICIPATE! Minunată această capcană. E prea devreme și îi vom salva pe toți! Vom avea de ales între exact cei pe care îi contestăm acum, niciunul dintre noi nu va fi pe nicio listă! Faceți un simplu calcul: mai au de stat 1 an. Vrem să le oferim pe tavă încă 4?
SCHIMBAREA
Strada e unită pentru schimbarea clasei politice. Cum o facem? Tocmai acest deziderat trebuie să fie urmărit în revendicări: AMENDAREA CODULUI ELECTORAL ASTFEL ÎNCÂT STRADA SĂ POATĂ AVEA LISTE. Originea răului, respectiv continuitatea puterii decizionale aflate de 26 de ani în mâinile aceleiași clase politice se regăsește în modul de selecție al candidaților și în modul de organizare al alegerilor, atât locale, cât și generale, care asigură SUPREMAȚIA PARTIDELOR POLITICE și induce DEPENDENȚA de resurse financiare în campania electorală. Codul a fost mereu gândit, formulat, amendat, ratificat și aplicat în sensul anulării oricăror șanse reale (teoretic, oricare dintre noi are dreptul constituțional de a fi ales) a oamenilor de bună credință de a concura FĂRĂ A FI PARTE SAU COMPLICE CU SISTEMUL. Strada trebuie să ceară reforma electorală! Fără birocrație, fără partide puternice! Legea amendată ar trebui să permită oricui să candideze fără prea multe formalități și condiții și totodată să asigure egalitatea de șanse a competitorilor. De exemplu, la alegerile locale din Elveția TOȚI candidații (partide, asociații formale, asocieri informale, independenți) au „acoperire” egală la public, în sensul că un material electoral (”cine suntem și ce vrem să facem pentru comunitate”) este colectat de autorități, urmând ca un plic cuprinzând ÎNTREAGA OFERTĂ ELECTORALĂ să fie trimis prin poștă FIECĂRUI VOTANT. Dacă STRADA obține această victorie, are 1 an de zile în care să se organizeze și să câștige democratic alegerile din 2016!
Aceasta este cea mai sănătoasă rețetă a schimbării! Ni se va spune că e prea scumpă, că nu se poate aplica? Vă rog să răspundem la fel: este un cost MINIM față de cheltuielile iresponsabile ale Statului de-a lungul timpului și se poate aplica fiindcă și alții o fac – deci nu e imposibil. Pentru că ALTERNATIVA este cea mai de preț comoară a democrației. Pentru că la câți bani plătim Statului, MERITĂM ACEASTĂ REFORMĂ!
Accesul la putere eliberat de birocrație excesivă și centralizată, cât și de apartenența la sistem, realizabil prin reforma procedurii alegerilor este SINGURA GARANȚIE că revendicările raționale, de bun simț, constructive ale străzii vor fi transpuse în realitate. NU PENTRU CĂ ÎI RUGĂM PE EI SĂ LE APLICE, CI PENTRU CĂ LE LUĂM LOCUL!
M-a impresionat postarea atât de lucidă a unuia dintre eroii de la Colectiv despre alegerile prezidențiale din 2014: de 25 de ani ne mulțumim să votăm răul cel mai mic, cu speranța că acel rău mai mic se va dovedi un bine. Îmi permit, înclinându-mă cu respect, să completez: o vom mai face încă 25 de ani dacă protestele sunt deturnate, confiscate sau adormite fără nicio victorie.
The day we give in is the day that we die!
Daniel Trifon
Lasă un comentariu